Pentru a-și îndeplini promisiunile climatice, aviația își propune să neutralizeze emisiile de dioxid de carbon.
O nouă cercetare atrage însă atenția asupra unei părți ignorate a problemei: efectele climatice care nu țin de CO2, responsabile de aproximativ două treimi din amprenta climatică a zborurilor, rămân în afara eforturilor de atenuare. Strategia dominantă de până acum mizează pe compensare.
Multe țări plănuiesc să decarbonizeze transportul aerian prin dezvoltarea unor „puțuri de carbon”, adică prin captarea unei cantități de CO2 cel puțin egală cu cea emisă de avioane.
Zilele trecute, guvernul britanic a anunțat strategia „Jet Zero”, cu obiectivul de a ajunge la neutralitate a emisiilor până în 2050. Însă întrebarea esențială rămâne: este suficient pentru a menține creșterea temperaturilor globale sub 1,5°C, așa cum prevede Acordul de la Paris?
Potrivit unui nou studiu, răspunsul este nu — din cauza emisilor și efectelor non-CO2. Aceste efecte includ, în principal, dârele de condens care se formează în urma funinginii, aerosolilor și vaporilor de apă eliberați de motoarele avioanelor.
Ele au intensități și durate de viață diferite, dar împreună au contribuit la aproape 4% din forțarea radiativă antropogenă acumulată de la epoca preindustrială.
Complexitatea lor științifică și incertitudinile aferente, dublate de dificultatea de a reglementa emisiile aviației internaționale, au făcut ca aceste efecte să nu fie incluse în acordurile internaționale privind clima și în politicile curente de atenuare. Impactul lor rămâne însă considerabil.
Într -un studiu condus de Nicoletta Brazzola, de la ETH Zurich, cercetătorii arată că, chiar dacă eforturile actuale de reducere a emisiilor de carbon ar reuși, aviația ar putea totuși să mai adauge între 0,1°C și 0,4°C la temperatura medie globală.
Cum planeta s-a încălzit deja cu 1,1°C de la revoluția industrială, această suplimentare riscă să compromită obiectivul limitării încălzirii la 1,5°C.
Modelările echipei arată că ignorarea efectelor non-CO2 ale aviației — așa cum procedează în prezent majoritatea factorilor de decizie — înseamnă, de fapt, să treci cu vederea 90% din contribuția viitoare a zborurilor la schimbările climatice.
Cu alte cuvinte, planul istoric pe termen scurt al industriei, centrat pe neutralitatea carbonului, nu va fi suficient.
Concluzia rezonează cu o altă analiză publicată recent, care arăta că, din cauza slăbiciunii măsurilor de limitare a emisiilor la nivelul tuturor sectoarelor, ținta de 1,5°C este în prezent în afara razei de acțiune.
„Acest nou studiu pledează convingător pentru a ne îndepărta de obiectivul de aviație neutră în carbon ca țintă politică principală și pentru a ne concentra, în schimb, pe aviația neutră pentru climă”, afirmă Paul Williams, de la Universitatea din Reading.
„Ar fi o schimbare radicală de direcție, dar cred că este așteptată de mult”.
Cercetarea mai arată că, chiar și în scenariul unei creșteri moderate a cererii de zboruri, menținerea status quo-ului — kerosen plus compensare — ar impune împădurirea unei suprafețe cât Germania pentru a echilibra emisiile avioanelor.
Un obiectiv care, în termeni practici, pare imposibil de realizat. De aceea, spun autorii, este nevoie ca noi tipuri de combustibili și tehnologii de zbor — de la hidrogen la baterii — să fie dezvoltate și implementate rapid, dacă vrem să avem o șansă reală de a frâna creșterea temperaturilor.
