De ce ciocănitorile nu suferă leziuni cerebrale? Ce mecanisme de protecție au?

Din motive evidente, dacă te lovești prea tare cu capul de ceva, vei suferi cu siguranță o contuzie sau chiar o leziune cerebrală atât de gravă, încât să ducă la moarte.

Cu toate acestea, deși o ciocănitoare poate lovi copacii cu ciocul chiar și de 12.000 de ori pe zi, nu pare să aibă vreo problemă. Care ar putea fi explicația din spatele acestui lucru?

O „cămară” făcută de ciocănitori în scoarța unui copac. Foto: Wikimedia

Pentru a descoperi sursa rezistenței capului ciocănitoarei, o echipă de oameni de știință chinezi a decis să analizeze în profunzime craniile și comportamentul acestor animale.

La finalul studiului, aceștia au ajuns la concluzia că există anumite caracteristici anatomice care ajută la protejarea sănătății ciocănitorilor în timp ce găuresc copaci toată ziua.

Protecția craniului explică de ce ciocănitorile nu suferă de dureri de cap

În primul rând, cercetătorii au ajuns la concluzia că craniul ciocănitorii este construit în așa fel încât să poată absorbi cu ușurință orice șoc și să reducă la minimum daunele provocate de acesta.

Principala trăsătură este faptul că craniul acestor creaturi este gros și spongios și are bucăți microscopice de os care formează un fel de „plasă” strâns împletită care asigură suport și protecție.

De ce ciocănitorile nu suferă leziuni cerebrale
Limba ciocănitorii este atât de lungă (ca să ajungă la insectele din găurile pe care le face în copaci), încât este înfășurată pe craniu. Foto: Wikimedia

Oamenii de știință au mai descoperit că acest os spongios este distribuit inegal la ciocănitoare, fiind concentrat mai ales în jurul frunții și în partea din spate a craniului, exact acolo unde poate acționa ca un amortizor de șocuri natural.

În joc mai sunt și alți factori

În afară de protecțiile craniene, creierul acestor păsări are și el propriile sale mijloace de apărare. Acesta este mic și este poziționat într-un spațiu îngust, astfel încât cea mai mare suprafață a sa este îndreptată spre partea din față a craniului.

Astfel, nu se mișcă prea mult, iar în cazul unei coliziuni cu o suprafață dură nu ar suferi nicio vătămare. Chiar și ciocul acestor păsări ajută la prevenirea traumatismelor și a contuziilor.

Stratul exterior de țesut al părții de sus a ciocului, care este mai lungă decât partea inferioară, creează un fel de supraputere care deviază stresul de impact de la creier și îl distribuie în părțile inferioare ale ciocului și în partea de jos a craniului.

Interesant este că, în general, ciocănitorile lovesc copacii în rafale scurte, la anumite intervale de timp. Cercetătorii au încă îndoieli în această privință, dar sugerează că aceste pauze oferă creierului suficient timp pentru a se „răcori” înainte de reluarea frenetică a ciocănitului și de creșterea din nou a temperaturii, ceea ce ar putea spori și riscul de deteriorare.

Pe de altă parte, cuiburile de ciocănitoare sunt săpate în trunchiurile copacilor cât mai sus posibil, pentru a fi protejate de prădători. Ouăle acestor animale sunt clocite de femelă și de mascul în decurs de 20 de zile.

Articol interesant? Dă-l mai departe!

Lasă un comentariu