Membrele din față ale lui T. rex erau atât de scurte încât au devenit o glumă universală. O echipă de cercetători de la University College London și Universitatea Cambridge a decis să investigheze serios această ciudățenie.
Au analizat datele morfologice de la 82 de specii de dinozauri carnivori, iar răspunsul pe care l-au găsit a întors pe dos ipotezele clasice.
Descoperiri care contrazic ipotezele clasice
Cu cât craniul unui prădător era mai robust, cu atât brațele sale deveneau mai reduse. Nu dimensiunea corpului a fost factorul decisiv, ci puterea fălcilor. Fălcile au câștigat cursa evolutivă, iar membrele anterioare au devenit treptat niște apendice aproape inutile.
Pentru a măsura această corelație, cercetătorii au dezvoltat o metodă inedită: au combinat rezistența conexiunilor dintre oasele craniului, compactitatea formei sale și forța estimată a mușcăturii.
În acest clasament al puterii craniene, T. rex ocupă detașat primul loc. Urmează Tyrannotitan, un prădător argentinian aproape la fel de masiv, care a trăit cu peste 30 de milioane de ani în urmă.
Însă dovada care contrazice cel mai puternic ideea că brațele mici ar fi doar un efect de scară a venit de la Majungasaurus.
Acest dinozaur din vechiul Madagascar cântărea numai 1,6 tone – de cinci ori mai puțin decât T. rex – dar avea un craniu excepțional de puternic și membre anterioare la fel de reduse.
Evoluția independentă a brațelor mici
Explicația cheie ține de un mecanism evolutiv implacabil. Pe măsură ce prada a crescut în dimensiuni, cu sauropode de 30 de metri lungime, atacul cu ghearele a devenit ineficient. Maxilarul s-a impus ca armă principală, iar ceea ce nu mai este folositor se atrofiază.
Brațele au început să se micșoreze nu pentru că animalul era prea mare, ci pentru că puterea sa craniană elimina necesitatea lor. Ceea ce face această descoperire cu adevărat remarcabilă este că procesul nu s-a petrecut o singură dată, ci de cinci ori independent.
Tiranosauridele, abelisauridele, carcharodontosauridele, megalosauridele și ceratosauridele au urmat fiecare propria cale spre același rezultat. Printre abelisauride, precum Carnotaurus, mâinile și antebrațele s-au redus cel mai dramatic, chiar mai mult decât la T. rex.
În schimb, la tiranosauride, fiecare segment al membrului s-a micșorat proporțional. Mecanisme diferite de dezvoltare, dar aceeași concluzie evolutivă: falca a câștigat, brațele au pierdut.
