Telescopul Subaru, situat la Observatorul Mauna Kea din Hawaii, a identificat un nou obiect transneptunian la marginea sistemului nostru solar.
Acest obiect, denumit temporar „Amonit” de către echipa de descoperire și oficial 2023 KQ14, poate contribui la aprofundarea înțelegerii originii și evoluției sistemului solar exterior.
Descoperirea sa are o relevanță deosebită, similară cu cea a Sednei în 2003, un obiect îndepărtat cu o orbită extrem de alungită. Sedna a sugerat existența unei populații de obiecte dincolo de Centura Kuiper, într-o zonă pe care unii o asociază cu norul Oort interior.
Obiectele din această categorie, numite „sednoizi”, se definesc prin orbite foarte excentrice, cu periheliul — punctul cel mai apropiat de Soare — situat la o distanță considerabilă, ferit de influența gravitațională a planetelor gigantice precum Neptun.
De la descoperirea Sednei, astronomii se întreabă dacă aceste obiecte reprezintă vestigii ale unor evenimente cosmice străvechi, cum ar fi trecerea unei stele în apropiere, sau dovezi indirecte ale unei ipotetice Planete 9, încă nedetectate.
Amonitul a fost detectat inițial de telescopul Subaru în martie, mai și august 2023, ca un obiect îndepărtat cu o mișcare lentă pe fundalul cerului. Existența sa a fost ulterior confirmată prin observații suplimentare efectuate în iulie 2024 cu telescopul Canada-France-Hawaii.
Cercetările în arhive au relevat că obiectul fusese deja înregistrat în anii 2005, 2014 și 2021 de alte observatoare, inclusiv cel de la Kitt Peak. Aceste date istorice au permis o determinare precisă a orbitei sale.
Numit Amonit, prin analogie cu fosilele marine, acest obiect are un diametru estimat între 220 și 380 de kilometri și este al patrulea sednoid descoperit până în prezent.
Orbita sa este extrem de eliptică: periheliul său se află între 50 și 75 de unități astronomice (UA), o unitate astronomică reprezentând distanța medie dintre Pământ și Soare, în timp ce afeliul — punctul cel mai îndepărtat de Soare — este de aproximativ 252 UA.
Spre comparație, Neptun se află la aproximativ 30 UA de Soare. Simulările efectuate de echipa de cercetare indică faptul că orbita Amonitului a rămas stabilă timp de cel puțin 4,5 miliarde de ani, adică de la formarea sistemului solar.
Totuși, există indicii că în urmă cu aproximativ 4,2 miliarde de ani, un eveniment major a perturbat toate aceste obiecte, modificându-le traiectoriile.
Conform Dr. Fumi Yoshida, managerul proiectului Fossil (Framing Outer Solar System: a Frozen Legacy), aceste obiecte îndepărtate oferă mărturii despre condiții fizice și gravitaționale extrem de vechi, anterioare arhitecturii actuale a sistemului solar.
Descoperirea Amonitului contribuie la înțelegerea mecanismelor care au modelat limitele sistemului solar. Existența sednoizilor a susținut în ultimii ani ipoteza unei „Planete 9” masive și îndepărtate, considerată a explica grupările anormale ale orbitelor observate la aceste obiecte.
Cu toate acestea, orbita Amonitului diferă semnificativ de cele ale celorlalți trei sednoizi cunoscuți, ceea ce slăbește această teorie. Dr
. Yukun Huang, de la Observatorul Astronomic Național al Japoniei, a specificat că faptul că orbita Amonitului nu se aliniază cu celelalte sednoizi face mai puțin probabilă existența unei Planete 9 care să exercite o influență comună.
Rămâne posibil ca o planetă să fi existat și să fi fost ejectată ulterior, creând configurațiile orbitale observate în prezent. Importanța Amonitului depășește simpla adăugare a unui nou obiect îndepărtat în catalogul astronomic.
Orbita sa sugerează că un eveniment semnificativ a influențat profund sistemul solar exterior la începutul istoriei sale.
Indiferent dacă a fost o stea apropiată sau o planetă dispărută, această descoperire reprezintă o cheie fundamentală pentru reconstituirea istoriei timpurii a sistemului nostru solar.
