Florile sunt omniprezente pe uscat, însă în lumea marină, doar ierburi de mare reușesc să dezvolte această capacitate. Aceste plante subacvatice vechi, cu o istorie de peste 100 de milioane de ani, sunt cruciale pentru echilibrul ecosistemelor marine.
Ierburi de mare sunt strămoși ai plantelor terestre, evoluate pentru a se adapta mediului acvatic, formând astăzi întinse prerie marine fundamentale pentru biodiversitate.
Aceste plante sunt dependente de pătrunderea luminii pentru fotosinteză și joacă un rol vital în stabilizarea sedimentelor, protecția țărmurilor de eroziune și claritatea apei. O trăsătură remarcabilă a ierburilor de mare este capacitatea lor de a produce flori.
Spre deosebire de plantele terestre, polenizarea subacvatică este un proces mai complex. Deși era considerat că depind exclusiv de curenții de apă pentru polenizare, cercetări recente au dezvăluit implicarea unor polenizatori marini, numiți „albinele maritime”.
Acești polenizatori, adesea crustacee sau viermi, ajută neintenționat la transferul polenului în timp ce se hrănesc cu el, contribuind astfel la reproducerea plantelor marine. Importanța ierburilor de mare se extinde și asupra altor aspecte ale ecosistemului.
Ele oferă adăpost și hrană diverselor specii marine, de la pești mici la țestoase, prin urmare joacă un rol esențial în menținerea lanțului trofic și a biodiversității.
În plus, ele contribuie la reglarea ecosistemului marin prin captarea dioxidului de carbon, fixarea solurilor subacvatice și protejarea coastelor de eroziune. Din păcate, aceste plante sunt amenințate de schimbările climatice și activitățile umane.
Acidificarea oceanelor, poluarea și pierderea habitatului cauzată de urbanizare reprezintă amenințări majore care ar putea avea implicații severe asupra biodiversității marine și comunităților umane dependente de aceste ecosisteme.
