În domeniul roboticii, dezvoltările tehnologice sunt frecvent legate de o complexitate crescândă. În mod tradițional, configurarea unui robot pentru a efectua sarcini precise implică utilizarea senzorilor avansați, modelelor matematice complexe și unui antrenament îndelungat.
O echipă de la MIT a dezvoltat însă un sistem de inteligență artificială care poate controla un robot doar prin observare, fără a folosi senzori complecși.
Inspirându-se din modul în care oamenii își învață propriile mișcări corporale, cercetătorii de la laboratorul CSAIL al MIT au creat un sistem care folosește camere video ordinare pentru a urmări mișcările aleatorii ale unui robot.
Aceste înregistrări sunt utilizate pentru a crea un model 3D dinamic al robotului și pentru a înțelege interacțiunile dintre părțile sale componente și motoarele acestuia.
Capacitatea vizuală de autocaracterizare, cunoscută sub numele de „câmp vizuomotor jacobian”, permite AI-ului să manipuleze robotul cu precizie, fără a depinde de senzori fizici.
Prin legarea imaginilor capturate de camere la mecanica internă a robotului, „câmpul jacobian” stabilește o corespondență matematică între pozițiile vizibile ale părților robotului și comenzile necesare pentru mișcarea lor.
Astfel, AI-ul poate prezice efectele unei acțiuni asupra poziției robotului în spațiu. Acest proces oferă un avantaj semnificativ, fiind aplicabil indiferent de forma sau complexitatea robotului, fie că este vorba de un braț articulat rigid sau de un robot flexibil.
Sistemul AI poate construi acest model în doar câteva ore, analizând înregistrări video din diverse unghiuri. Într -o sală a laboratorului CSAIL de la MIT, o mână robotică flexibilă își îndoaie degetele pentru a prinde un obiect mic.
Dezvoltarea surprinzătoare nu constă în construcția sa mecanică, având în vedere că nu dispune de senzori integrați. Sistemul este controlat prin observații vizuale efectuate de o singură cameră video.
Cercetătorii au testat AI-ul pe mai multe tipuri de roboți, de fiecare dată demonstrându-i capacitatea de a controla mașinile fără senzori fizici sau antrenamente costisitoare și îndelungate.
Chiar și atunci când au fost introduse intenționat obstacole vizuale sau când au fost mascate părți ale robotului, sistemul a continuat să funcționeze eficient, reușind acolo unde metodele tradiționale nu au avut succes.
Această metodă oferă și un avantaj economic, făcând posibil controlul roboților fără echipamente costisitoare și reducând semnificativ timpul necesar pentru operaționalizarea acestora.
Inteligența artificială, care reflectă modul natural de învățare uman prin experimentare, deschide noi perspective în domeniul roboticii. Ar putea facilita crearea unor mașini care să se adapteze rapid la diferite medii, fără a necesita programare îndelungată.
Domenii precum sănătatea, logistica, agricultura și explorarea spațială ar putea beneficia de pe urma acestei noi flexibilități. Pe termen lung, acest progres tehnologic ar putea remodela designul roboților, conferindu-le o autonomie și adaptabilitate sporite.
Datorită unei simple camere video și câtorva ore de observație, orice robot ar putea învăța să se controleze, fără a se baza pe dispozitive electronice complexe, marcând astfel un pas important spre o robotică mai accesibilă și autonomă.
