Un studiu recent efectuat de cercetători japonezi de la Universitatea din Hiroshima, condus de Ikuo Katayama, oferă noi indicii privind existența apei lichide în adâncul planetei Marte.
Rezultatele studiului sugerează că apa ar putea exista la adâncimi cuprinse între zece și douăzeci de kilometri sub suprafață, susținând ipoteza că viața microbiană ar fi putut exista sau ar putea exista încă pe Marte.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au utilizat o metodă seismică inovatoare, analizând datele colectate de instrumentul SEIS (Experiment Seismic pentru Structura Internă), parte a misiunii InSight a NASA.
SEIS, primul seismometru operațional pe Marte, a oferit oamenilor de știință o oportunitate unică de a explora structura internă a planetei. Datele seismice, obținute între 2018 și 2022, au furnizat informații esențiale despre subsolul marțian.
Undele seismice, similare undelor sonore care traversează Pământul, transmit o cantitate mare de informații. Analizând comportamentul undelor P (rapide) și S (lente), oamenii de știință pot determina compoziția materialelor subterane.
Undele P se pot propaga prin toate mediile, inclusiv lichidele, în timp ce undele S nu pot traversa lichide.
Studiul undelor P și S a permis identificarea unor zone unde materialele marțiene suferă schimbări semnificative la adâncimi între zece și douăzeci de kilometri, indicând posibila prezență a lichidelor sub suprafață.
Descoperirea, publicată în revista Geology, revizuiește concepțiile anterioare despre apa de pe Marte. Contrar ipotezei conform căreia apa lichidă de pe Marte a existat doar în trecut, dovezile actuale sugerează că rezerve apoase ar putea fi prezente sub suprafață și în prezent.
Apa lichidă s-ar putea afla în rocile poroase, umplând fisurile și cavitățile la adâncimi între zece și douăzeci de kilometri. Existența acestei ape subterane este relevantă deoarece ar putea oferi condiții favorabile dezvoltării vieții microbiene.
Microorganismele ar fi putut supraviețui în trecut sau chiar ar putea exista și astăzi. Cu toate acestea, aceste rezultate sunt preliminare și necesită studii suplimentare pentru a fi confirmate.
Accesarea acestor ape adânci și a eventualelor forme de viață reprezintă o provocare, deoarece tehnologiile actuale nu permit forarea la asemenea adâncimi.
