Într-un adăpost de stâncă din bazinul Parisului, la Ségognole 3, cercetătorii au descoperit o hartă tridimensională realizată în urmă cu aproximativ 13.000 de ani de oameni din Paleolitic.
Adăpostul, cunoscut pentru gravurile sale paleolitice reprezentând cai și motive feminine, conține o hartă în miniatură modelată în podeaua de gresie de cuarțit. Aceasta reprezintă o realizare remarcabilă în înțelegerea peisajului natural de către oamenii preistorici.
Caracteristicile geomorfologice, identificate inițial de Dr. Médard Thiry de la Centre de géosciences de Mines Paris-PSL, au fost modelate intenționat, nu sunt de origine naturală.
Colaborarea dintre arheologi, geologi și geomorfologi, utilizând tehnici geologice avansate, a permis descifrarea acestei hărți. Modelul din gresie, analizat împreună cu Dr. Anthony Milnes de la Universitatea din Adelaide, reprezintă o versiune la scară redusă a peisajului înconjurător.
Harta nu indică distanțe sau direcții, ci ilustrează cursul pâraielor și râurilor, văile, lacurile și mlaștinile. Reprezentarea se concentrează pe dinamica naturală a apei, esențială pentru supraviețuirea comunităților umane.
Cunoașterea direcției apei și a caracteristicilor peisajului erau elemente cruciale pentru oamenii din Paleolitic. Oamenii din Paleolitic au adaptat mediul la nevoile lor, sculptând canale în gresie pentru a ghida curgerea apei pluviale și a controla infiltrarea apei.
Această capacitate de inginerie hidraulică este o descoperire importantă și ar fi putut avea și o semnificație simbolică sau mitologică legată de apă și natură.
Descoperirea de la Ségognole 3 este cu mult mai veche decât cea mai veche hartă tridimensională cunoscută anterior, datând din epoca bronzului.
Această hartă preistorică demonstrează abilitățile cognitive și tehnice ale oamenilor din Paleolitic, capabili să-și reprezinte mediul și să-l modifice pentru a-și satisface nevoile.
