Dieta australopitecinelor, hominizi care au trăit în Africa acum 2 până la 4 milioane de ani și care sunt considerați strămoși ai genului Homo, a fost recent subiectul unui studiu.
Acești hominizi prezentau caracteristici atât umane, cât și asemănătoare maimuțelor, fiind capabili de bipedism parțial, dar și adaptați la viața arboricolă. Creierul lor, deși mai mic decât al oamenilor moderni, prezenta semne de dezvoltare cognitivă.
Australopitecinele au trăit în diverse medii, adaptându-se la diferite resurse alimentare. Studiul s-a concentrat pe fosilele din Peștera Sterkfontein din Africa de Sud, datând de acum 3,3 milioane de ani.
Cercetătorii au analizat izotopii de azot și carbon din smalțul dentar al fosilelor pentru a reconstitui dieta australopitecinelor. Analiza izotopilor de azot, în special azotul-15, permite determinarea regimului alimentar al unui animal.
Studiul a relevat că australopitecinele aveau o dietă preponderent vegetariană, bazată pe plante C3, precum fructe, frunze și semințe, specifice zonelor împădurite. Ocazional, consumau și plante C4, adaptate la climate mai uscate.
Dieta lor era variată, existând diferențe între indivizi, posibil datorate variațiilor sezoniere sau geografice. Unele australopitecine consumau leguminoase, altele, posibil, nevertebrate. Flexibilitatea alimentară a australopitecinelor le-a permis să supraviețuiască în medii diverse.
Studiul contrazice ideea că introducerea cărnii în dietă a fost principalul motor al dezvoltării creierului și bipedismului, australopitecinele prosperând milioane de ani cu o dietă vegetariană. Modificările dietetice, inclusiv adăugarea cărnii, ar fi putut avea loc mai târziu în evoluția umană.
Diversitatea dietei australopitecinelor, adaptabilitatea lor și exploatarea diverselor resurse au contribuit la expansiunea lor în diverse habitate.
