O echipă de cercetători de la Centrul de Nanoștiințe al Universității din Jyväskylä, Finlanda, a identificat un virus de dimensiuni mari în probe de sol.
Denumit Jyvaskylavirus, acesta a fost izolat în urma expunerii culturilor de amibe din specia Acanthamoeba castellanii la mostre prelevate din mediu.
Particula virală observată măsoară aproximativ 200 de nanometri în diametru, o dimensiune considerabil mai mare decât cea a virusurilor comune, cum ar fi cel gripal, și comparabilă cu cea a unor bacterii.
Descoperirea virusurilor de dimensiuni mari, denumite generic virusuri gigant, datează de la începutul anilor 2000, însă diversitatea lor este încă în curs de explorare.
Jyvaskylavirus se alătură acestei categorii de virusuri care, prin dimensiunile și complexitatea lor genetică superioare normelor virale, contribuie la reevaluarea conceptelor tradiționale despre virusuri.
Analiza structurii și a genomului Jyvaskylavirusului a relevat o înrudire genetică cu linia Marseillevirus, identificată inițial în Franța în anul 2009.
Secvențierea genomică completă și analizele comparative cu bazele de date internaționale au arătat că Jyvaskylavirus partajează cu membrii familiei Marseilleviridae un set de gene implicate în replicare, repararea ADN-ului și alte funcții încă neelucidate pe deplin.
Similaritățile se extind și la nivel morfologic: Jyvaskylavirus prezintă o capsidă proteică cu simetrie icosaedrică, caracteristică Marseillevirusurilor. Observațiile realizate prin microscopie cu ioni de heliu au indicat, de asemenea, un mod similar de atașare la celulele gazdă, amibele.
Identificarea Jyvaskylavirus în soluri din nordul Europei extinde arealul geografic cunoscut al virusurilor gigant, detectate anterior preponderent în Europa de Vest și America de Sud. Această descoperire sugerează o distribuție mai largă a acestor virusuri decât se estima inițial.
Potrivit coordonatoarei studiului, profesor Lotta-Rina Sundberg, prezența lor în medii reci indică posibilitatea ca acești agenți virali să aibă roluri ecologice importante, contribuind la reglarea populațiilor microbiene și influențând ciclurile nutrienților în soluri și medii acvatice.
Virusurile gigant se remarcă nu doar prin dimensiune, ci și prin complexitatea biologică. Genomurile lor pot conține sute de gene, unele dintre acestea codificând funcții considerate atipice pentru virusuri, cum ar fi mecanisme de reparare a ADN-ului sau componente asociate metabolismului.
Studiul Jyvaskylavirusului aduce noi date în discuția privind evoluția virală, interacțiunile dintre virusuri și gazdele lor, precum și originea acestor entități biologice, un subiect încă dezbătut în comunitatea științifică.
Cercetătorii finlandezi au detectat și alte potențiale virusuri gigant în probele analizate, acestea fiind în prezent investigate.
Continuarea cercetărilor în medii considerate anterior mai puțin relevante pentru diversitatea virală, cum sunt cele reci, ar putea dezvălui informații suplimentare despre lumea microscopică și rolul virusurilor în ecosisteme.
