Steaua HD 110067, situată la 105 ani lumină de Pământ în constelația Coma Berenices, este studiată de astronomi datorită sistemului său de șase exoplanete care orbitează într-o rezonanță orbitală remarcabilă. Vârsta stelei a fost reevaluată recent.
Estimările anterioare, bazate pe diagrama Hertzsprung-Russell (care corelează luminozitatea și temperatura unei stele cu vârsta sa), sugerau o vârstă de aproximativ opt miliarde de ani.
Această metodă poate fi imprecisă, mai ales pentru stelele mai mici decât Soarele, a căror evoluție lentă și variațiile compoziției chimice pot influența măsurătorile.
O echipă internațională de cercetători a folosit o metodă alternativă, analizând activitatea magnetică și viteza de rotație a stelei.
Nivelul ridicat de activitate magnetică, măsurat prin lungimile de undă ale calciului ionizat, și viteza de rotație de douăzeci de zile terestre indică o stea mai tânără, de aproximativ 2,5 miliarde de ani, cu o marjă de eroare de 800 de milioane de ani.
Cele șase exoplanete din jurul HD 110067 se află într-o rezonanță orbitală, un fenomen rar cauzat de interacțiunile gravitaționale dintre planete.
Se estimează că acest sistem a atins echilibrul orbital în aproximativ un miliard de ani, probabil prin blocarea mareelor, un proces prin care o parte a planetei este permanent îndreptată spre stea.
Orbitele apropiate de stea implică temperaturi ridicate, ceea ce face puțin probabilă existența vieții. Deoarece metodele actuale de detectare favorizează identificarea planetelor apropiate de stele, există posibilitatea existenței unor planete mai îndepărtate, situate în zona locuibilă.
Sistemul HD 110067 oferă o oportunitate unică de a studia formarea și evoluția sistemelor planetare. Această descoperire subliniază importanța utilizării unor metode multiple de investigație.
Telescoape viitoare, precum James Webb, ar putea permite explorarea zonelor exterioare ale sistemului și descoperirea unor potențiale planete în zona locuibilă, unde condițiile ar putea fi favorabile vieții.
