Activitățile umane au generat poluare încă din timpuri preistorice, conform unor dovezi științifice descoperite în diverse situri arheologice.
Cercetările efectuate în situl preistoric Gran Dolina din Spania au identificat concentrații ridicate de metale grele în sedimente datând de aproximativ 450.000 de ani în urmă, rezultate din acumularea naturală a depozitelor de guano în perioada paleoliticului inferior.
Studii realizate în Peștera Kessem din Israel au relevat prezența funinginii în placa dentară a rămășițelor umane vechi de 400.000 de ani, indicând că oamenii preistorici erau deja expuși poluării aerului provenite din utilizarea focului, în special în timpul preparării alimentelor.
Cercetătorii au identificat și alte forme timpurii de poluare. În situl Payre din Ardèche, Franța, au fost descoperite urme de plumb pe dinții copiilor de Neanderthal, datând de acum 250.000 de ani, în perioada Paleoliticului Mijlociu.
Această perioadă coincide cu apariția primelor practici funerare, sugerând posibile surse de poluare asociate ritualurilor de înmormântare. Perioada de tranziție spre epocile metalelor a adus noi forme de poluare.
Dovezi arheologice indică poluarea cu cupru a unui râu din Iordania în urmă cu aproximativ 7.000 de ani.
În perioada Romei antice, poluarea cu plumb a avut efecte semnificative asupra populației, fiind asociată cu o diminuare generalizată a capacităților cognitive în Europa. În prezent, poluarea reprezintă o provocare globală majoră, fiind amplificată de factori precum supraexploatarea resurselor naturale, creșterea demografică și instabilitatea geopolitică.
Identificarea surselor de poluare necesită studiul complex al elementelor naturale, incluzând analiza sedimentelor și a fosilelor.
