Timp de decenii, autoritățile sanitare ne-au repetat constant să limităm grăsimile, să preferăm versiunile degresate și să privim brânza ca pe un dușman al sănătății noastre. Acum, aceste certitudini sunt profund zguduite de un studiu suedez, publicat în prestigiosul jurnal *Neurology*.
Cercetarea aduce o perspectivă surprinzătoare: persoanele care consumă în mod regulat brânzeturi și smântână bogate în grăsimi ar putea prezenta un risc semnificativ redus de demență. Această descoperire ne obligă să reevaluăm serios platourile noastre de camembert și lingurile de smântână.
Emily Sonestedt, cercetător la Universitatea din Lund, Suedia, nu-și ascunde uimirea în fața rezultatelor obținute de echipa sa. Studiul a urmărit un eșantion considerabil de 27.670 de suedezi pe o perioadă excepțională de un sfert de secol, o durată ce conferă o soliditate deosebită observațiilor.
La începutul monitorizării, participanții, cu o vârstă medie de 58 de ani, și-au documentat cu meticulozitate alimentația timp de o săptămână completă și au răspuns la chestionare detaliate despre obiceiurile lor culinare.
La capătul celor douăzeci și cinci de ani, 3.208 persoane dezvoltaseră demență. Însă cifrele au relevat o tendință cu totul neașteptată: cei care consumau cel mai mult produse lactate grase nu erau cei mai afectați. Dimpotrivă.
Cercetătorii au comparat două grupuri distincte: cei care consumau zilnic cel puțin 50 de grame de brânză bogată în grăsimi — echivalentul a două felii de cheddar — și cei care mâncau mai puțin de 15 grame.
În primul grup, doar 10% dintre participanți au dezvoltat demență, comparativ cu 13% în cel de-al doilea.
După ajustarea datelor pentru a ține cont de vârstă, sex, nivel de educație și calitatea generală a regimului alimentar, rezultatele au rămas frapante: amatorii de brânzeturi bogate în grăsimi prezentau un risc de demență mai mic cu 13%.
Pentru demența vasculară, în mod specific, această reducere urca chiar la 29%. Nici smântâna groasă nu a fost lăsată deoparte. Un consum zilnic de 20 de grame sau mai mult — aproximativ o lingură și jumătate — a fost asociat cu o diminuare a riscului de 16%.
Poate cel mai intrigant aspect al acestei cercetări rezidă în ceea ce nu a descoperit. Brânzeturile degresate, smântâna light, laptele, fie el integral sau degresat, untul, iaurturile și alte produse lactate fermentate nu au arătat nicio asociere cu riscul de demență.
Nu s-a observat nici protecție, nici agravare. Această constatare sugerează că simplul conținut de grăsime nu explică totul. Brânzeturile și smântâna bogate ar putea conține compuși specifici, combinații particulare de nutrienți sau acizi grași precisi care ar juca un rol protector pentru creier.
Natura exactă a acestor mecanisme rămâne însă de elucidat. În cazul bolii Alzheimer, studiul a relevat o nuanță importantă: efectul protector al brânzei grase s-a observat doar la persoanele care nu poartă varianta genetică APOE e4, un factor de risc major pentru această patologie.
Această descoperire subliniază complexitatea interacțiunilor dintre alimentație, genetică și sănătatea cerebrală. Cu toate acestea, Sonestedt insistă asupra mai multor puncte de precauție. În primul rând, studiul său stabilește o asociere, nu o dovadă de cauzalitate directă.
Este imposibil să afirmăm cu certitudine că brânza este cea care protejează, și nu un alt factor legat de stilul de viață al consumatorilor înrăiți de produse lactate grase. În al doilea rând, toți participanții erau suedezi. Or, obiceiurile alimentare variază considerabil de la o țară la alta.
În Suedia, brânza se consumă în general crudă, pe pâine sau însoțită de legume. În Statele Unite, este adesea topită pe pizza sau asociată cu carne roșie. Aceste diferențe de consum ar putea modifica efectele observate.
Studii suplimentare, efectuate pe alte populații și integrând analize mai fine ale mecanismelor biologice, vor fi necesare înainte de a transforma recomandările noastre nutriționale. Dar un lucru este cert: dezbaterea privind grăsimile alimentare este departe de a fi încheiată.
