Studiile arată că vânătoarea intensivă a afectat longevitatea anumitor specii de balene, împiedicând cercetătorii să determine cu precizie durata maximă de viață a acestora. O metodă nouă, dezvoltată de cercetători americani, utilizează fotografii vechi pentru a estima durata de viață a balenelor.
Metoda tradițională de calculare a vârstei balenelor se bazează pe analiza cerii din urechi, a cărei acumulare în straturi oferă indicii despre vârsta animalului, similar cu inelele copacilor.
Această metodă este însă limitată de impactul vânătorii intense, care a decimat populațiile de balene, în special pe cele mai mari exemplare, făcând dificilă studierea exemplarelor cu o vârstă avansată.
Noul studiu, publicat în revista Science Advances, a analizat fotografii ale balenelor drepte australe (Eubalaena australis) și ale balenelor drepte din Atlanticul de Nord (Eubalaena glacialis) din anii 1970.
Prin identificarea individuală a balenelor în fotografii și monitorizarea dispariției lor din înregistrările fotografice, cercetătorii au putut estima rata de mortalitate și longevitatea.
Utilizând modele statistice similare celor folosite de companiile de asigurări, cercetătorii au estimat că durata medie de viață a balenelor drepte australe este de 73 de ani, cu 10% dintre indivizi ajungând la peste 132 de ani.
În contrast, balenele drepte din Atlanticul de Nord au o durată medie de viață de doar 22 de ani, cu 10% dintre indivizi depășind 47 de ani.
Diferența semnificativă de longevitate se datorează, cel mai probabil, impactului uman, balenele din Atlanticul de Nord fiind expuse la riscuri precum coliziunile cu navele și vânătoarea, în special din cauza proximității lor față de zonele populate.
