După Big Bang, Universul era compus predominant din hidrogen și heliu. Aceste elemente ușoare nu erau suficiente pentru formarea planetelor solide, care necesită elemente mai grele.
Stelele masive, numite stele Populația III, au sintetizat ulterior elemente grele, precum carbon, oxigen și fier, pe care le-au dispersat în Univers prin explozii de supernovă.
Teoria clasică susține că aceste elemente au permis formarea planetelor solide și, eventual, a unor lumi locuibile, după formarea primelor galaxii.
Un studiu recent, bazat pe simulări ale Universului timpuriu, sugerează însă că planete locuibile s-ar fi putut forma înainte de apariția galaxiilor, în halouri de materie întunecată.
Exploziile primelor stele ar fi permis formarea planetezimalelor, care s-au agregat ulterior în planete stâncoase, conținând elemente esențiale vieții.
Această ipoteză sugerează că planetele locuibile ar fi putut exista mult mai devreme decât se credea anterior, deschizând posibilitatea apariției vieții pe lumi foarte vechi. Cercetările viitoare s-ar putea concentra pe stele vechi, sărace în metal, în căutarea unor planete asemănătoare Pământului.
Ipoteza se bazează pe simulări numerice și prezintă incertitudini. Observațiile directe ale supernovelor primordiale sunt dificile cu tehnologia actuală, iar natura stelelor Populația III rămâne incertă.
Astronomii continuă să investigheze condițiile din Universul timpuriu și evenimentele care au dus la formarea primelor stele și planete. Observațiile viitoare vor contribui la validarea sau infirmarea acestei ipoteze.