O echipă internațională din care fac parte și cercetători ai agenției științifice naționale australiene, CSIRO, a identificat, cu ajutorul unei tehnici noi de observație, cel mai strălucitor pulsar extragalactic detectat până acum. Rezultatele sunt publicate în The Astrophysical Journal.
Pulsarii sunt un tip de stele neutronice, rămășițele compacte ale unor stele masive care au murit.
Au doar aproximativ 20 de kilometri în diametru, însă sunt extreme în tot ceea ce fac: se rotesc vertiginos, de la o dată pe secundă până la mii de rotații pe minut, și emit dinspre poli fascicule de radiație. Văzuți de pe Pământ, acele fascicule par să clipească regulat, asemenea unui far.
De aici și numele lor. Noul obiect, botezat PSR J0523−7125, clipește de circa trei ori pe secundă. Nu se află în Calea Lactee, ci în Marele Nor al lui Magellan, o mică galaxie satelit a noastră.
Potrivit echipei, este de zece ori mai strălucitor decât orice alt pulsar descoperit până acum în afara Galaxiei noastre și rivalizează cu cei mai luminoși dintre cei aflați în interiorul ei. Pentru un astru atât de intens, a rămas surprinzător de mult invizibil.
Explicația ține de o trăsătură neobișnuită: fasciculele sale sunt foarte largi. Impulsurile rămân „aprinse” mai mult decât la majoritatea pulsarilor. Așa se face că instrumentele calibrate să caute semnăturile tipice ale acestor obiecte l-au trecut cu vederea sau l-au confundat cu altceva.
Pata de lumină a devenit însă clară în momentul în care astronomii au pus „ochelari de soare” cosmici pe radiotelescopul ASKAP din Australia. Este un nou filtru conceput să izoleze lumina polarizată — acel tip de lumină a cărei vibrație este ordonată într-o direcție precisă.
Pulsarii produc astfel de semnale foarte polarizate, modelate de câmpurile lor magnetice extreme, dar pentru majoritatea instrumentelor lumina polarizată se amestecă ușor cu lumina obișnuită. Cu noile „ochelari”, separarea a devenit posibilă.
Așa a fost depistată lumina puternic polarizată a lui PSR J0523−7125, schimbându-se regulat de-a lungul lunilor de observații — un tipar care a confirmat natura sa de pulsar, neobișnuit, dar inconfundabil. În imagini, sursa se pierdea în fundal; cu filtrul de polarizare aplicat, se desprinde clar.
„Este pentru prima dată când am putut căuta în mod sistematic și de rutină polarizarea unui pulsar”, spune Tara Murphy, de la Institutul de Astronomie din Sydney. „Din cauza proprietăților sale neobișnuite, acesta a fost ratat de studiile anterioare, în pofida luminozității.”
Cercetătorii se așteaptă acum să identifice mai multe obiecte de acest fel folosind aceeași tehnică.
