Oamenii de știință tocmai au rescris arborele genealogic al umanității. Nu mai este o linie dreaptă, ci un tufiș încâlcit de ramuri care se împletesc. Cheia acestei revelații? Șase dinți fosilizați, găsiți în China, care au dezvăluit legături genetice între Homo erectus și enigmaticii Denisoveni.
Smalțul dinților este cel mai dur țesut din corpul uman. El acționează ca o capsulă a timpului, protejând proteinele timp de sute de mii de ani, în timp ce ADN-ul fragil se degradează rapid după 100.000 de ani. O echipă condusă de paleoantropologul Qiaomei Fu a exploatat exact această proprietate.
Analizând proteina numită ameloblastină – care păstrează amprenta mutațiilor genetice – cercetătorii au extras informații din smalțul a șase dinți de Homo erectus descoperiți pe trei situri: Zhoukoudian, lângă Beijing, Hexian și Sunjiadong. Rezultatul a fost o surpriză care zguduie paleontologia.
În smalțul acestor dinți vechi de până la 400.000 de ani a fost identificată o variantă proteică extrem de neobișnuită.
Aceeași semnătură genetică fusese deja găsită la Denisoveni – acele fosile misterioase, cunoscute doar din câteva fragmente de oase și dinți, care nu au încă un nume oficial de specie.
Descoperirea confirmă că Homo erectus și Denisovenii au trăit în același habitat din Asia de Est și s-au încrucișat cu mult înainte ca Homo sapiens să apară pe scenă. Acest episod sugerează o evoluție mult mai haotică decât s-a crezut.
Homo erectus, considerat un strămoș îndepărtat, și-a transmis o parte din gene către Denisoveni. Ulterior, Denisovenii au întâlnit strămoșii noștri sapien și le-au lăsat acestora aceleași fragmente genetice.
Prin urmare, o parte din diversitatea noastră actuală poate proveni indirect de la Homo erectus, printr-un releu Denisovan. Studiul publicat în Nature confirmă, de asemenea, existența hominidelor „fantomă” – grupuri dispărute al căror ADN îl purtăm încă, deși nu le-am descoperit fosilele.
Analiza proteinelor din smalț deschide astfel o fereastră către perioade pe care le credeam inaccesibile. Înmulțind aceste analize, cercetătorii speră ca într-o zi să pună un nume și o față acelor strămoși fantomă care bântuie codul nostru genetic.
