Rechinul somnoros este un tip unic de pește cunoscut pentru capacitatea sa de a-și folosi aripioarele pectorale pentru a se deplasa pe nisip și chiar pe suprafețe stâncoase. În lumea zoologiei, termenul „rechin dormind” se referă la mai multe specii de rechini, inclusiv rechinul dormind mexican, rechinul buldog, rechinul bivol și altele.
Acești rechini fac parte din ordinul Heterodontiformes, care este format din nouă specii din cadrul genului Heterodontus. Acești rechini somnoroși se caracterizează prin capetele lor pătrate și boturile asemănătoare unui porc, împreună cu gurile mici pline de dinți ascuțiți care îi ajută să zdrobească cochiliile și carapacele prăzii lor.
De obicei, sunt înotători mai puțin pricepuți în comparație cu alte specii de rechini și se odihnesc adesea pe fundul mării sau pe suprafețe stâncoase. Corpul rechinului somnoros este subțire și cilindric, cu pete distinctive și două înotătoare dorsale echipate cu spini.
Acești rechini unici pot fi găsiți în Oceanul Indian și Oceanul Pacific, locuind în ape puțin adânci cu temperaturi de peste 21°C. Rechinul buldog adormit, de exemplu, se găsește frecvent în Ecuador, Peru și în Insulele Galapagos.
Datorită capacității lor de a-și folosi aripioarele pectorale ca pe niște picioare, acești rechini sunt uneori numiți „rechini ambulanți”, ceea ce le permite să navigheze eficient în medii puțin adânci, cum ar fi recifele de corali și apele de coastă.
Deși abundența populațiilor de rechini dormind variază în funcție de specie, aceste animale se confruntă cu amenințări din cauza pescuitului accidental, inclusiv a pescuitului cu traulere și a metodelor artizanale.
Distrugerea habitatelor lor naturale reprezintă, de asemenea, un risc semnificativ pentru supraviețuirea lor, ceea ce duce la stres pentru acești rechini. Este important de reținut că rechinii, inclusiv rechinii somnoroși, joacă un rol crucial în menținerea unui ecosistem marin sănătos, contribuind la producerea de oxigen.
