Boicotul vaccinurilor, promovat cu vehemență de mișcările anti-vaccin și uneori încurajat de anumiți actori politici, ar putea genera exact efectul pe care activiștii spun că vor să-l evite: mai mulți bani pentru industria farmaceutică.
Sună paradoxal, dar logica economică din spatele acestui scenariu schimbă complet perspectiva. Cei care refuză vaccinurile, în special cele cu ARN mesager, consideră că lovesc direct în „Big Pharma”. Johnson & Johnson, Pfizer, Merck sau Moderna sunt ținte constante ale criticilor.
În 2025, Johnson & Johnson a redus semnificativ bugetul pentru cercetarea vaccinurilor și l-a mutat către domenii precum bolile autoimune și cancerul – o decizie similară cu cea a altor giganți din sector. Pentru activiști, aceasta pare o victorie: companiile se retrag din producția de vaccinuri.
Vaccinurile aduc profituri modeste
Realitatea, însă, este mai subtilă și mai puțin confortabilă pentru cei care sărbătoresc această retragere. Vaccinurile, deși vitale pentru sănătatea publică, nu sunt afaceri extrem de profitabile.
Fabricarea lor implică investiții uriașe în cercetare, infrastructuri complexe și controale riguroase ale calității, iar marjele de profit rămân relativ mici. Cu totul altceva sunt pastilele și tratamentele curative, unde câștigurile pot fi mult mai mari.
Cine câștigă cu adevărat din refuzul vaccinării?
Un studiu publicat în 2017 în revista Health Affairs, înainte de pandemia de Covid-19, a modelat impactul financiar al ezitării la vaccin în rândul adulților. Rezultatul: costul anual al bolilor care pot fi prevenite prin vaccin era de aproape 9 miliarde de dolari.
Dintre aceștia, 80% erau generați exclusiv de persoanele nevaccinate – bani care se duceau direct în tratamente spitalicești și ambulatorii.
Cu alte cuvinte, fiecare om care refuză vaccinul ajunge, statistic, să plătească mai mult pentru îngrijiri medicale, iar acești bani ajung tot în buzunarele furnizorilor de servicii și medicamente.
Autorii studiului au explicat atunci că speră ca astfel de estimări să încurajeze politici care să reducă „externalitățile negative” – adică povara financiară pe care o pun nevaccinații asupra întregii societăți. Datele ulterioare confirmă aceeași tendință.
În 2024, CDC-ul american a arătat că fiecare dolar investit în vaccinarea de rutină a copiilor economisește aproximativ 10,9 dolari în costuri totale – medicamente, spitalizări și pierderi de productivitate.
În schimb, eșecul de a vaccina o singură cohortă poate genera cheltuieli directe de sute de miliarde de dolari. Banii care nu se cheltuiesc pe prevenire se transformă inevitabil în bani cheltuiți pe tratamente curative.
Aceste tratamente sunt individualizate, complexe și mult mai scumpe decât o simplă doză de vaccin. Iar firmele farmaceutice nu pierd nimic: ele produc fie vaccinurile, fie medicamentele pentru boală.
Când prevenția e abandonată, câștigurile se mută dinspre vaccinuri cu marjă mică spre terapii de ultimă oră, cu prețuri mult mai mari.
Astfel, mișcările anti-vaccin, prin succesul lor aparent de a descuraja producția de vaccinuri, riscă să alimenteze exact aceeași industrie pe care pretind că o combat. Dacă boala devine mai frecventă, tratamentele devin mai necesare, iar facturile cresc.
Contribuabilul și sistemul de sănătate plătesc prețul, iar companiile – indiferent de divizia lor de produse – își încasează profiturile.
