Cu 161.000 de ani în urmă, în Africa de Sud, un grup de vânători-culegători dormea în peșteră. După ce se trezea, lua iarba pe care o folosise drept așternut și o ardea. Apoi, pe cenușa rezultată, așternea iarbă proaspătă. Oamenii ăștia își făceau patul în fiecare zi.
Și au făcut-o atât de consecvent, în aceeași peșteră, încât ritualul s-a păstrat aproape neschimbat timp de aproape 200.000 de ani. Aceasta nu e o fabulă.
Este concluzia unui studiu publicat în Journal of Archaeological Science, realizat pe un sit care face deja obiectul unor dispute între specialiști: Border Cave. Peștera, situată pe teritoriul Africii de Sud, lângă granița cu Eswatini, este una dintre cele mai vechi locuințe ale omului modern.
Acolo, arheologii au scos la lumină șase straturi de așternut datate între 161.000 și 43.000 de ani în urmă. Unele probe au indicat o vechime de până la 200.000 de ani.
Ce ascunde cenușa sub așternut?
Substanța paturilor poate părea banală: în principal ierburi din subfamilia Panicoideae – din care fac parte porumbul, meiul și trestia de zahăr. Oamenii foloseau și rogozuri. Dar ceea ce a atras atenția cercetătorilor nu este compoziția vegetală.
Este ceea ce se află sub fiecare strat de iarbă, fără excepție: un strat gros de cenușă, uneori așezat cu grijă, alteori lipit de resturile arse ale patului anterior. Urmele de ardere sunt repetate. Paturile vechi erau incendiate, iar pe rămășițele carbonizate se construia unul nou.
Fiecare generație care a trăit în Border Cave a făcut același lucru. O rutină casnică, aproape banală, dar cu o semnificație adâncă. Cercetătorii nu știu exact de ce se folosea cenușa, dar au o ipoteză solidă: împotriva insectelor.
Puricii, căpușele, ploșnițele și alți paraziți care populau peștera deveneau o problemă reală pentru somn. Arderea așternutului vechi îi elimina fizic. Cenușa, așternută dedesubt, crea o barieră uscată și abrazivă, greu de traversat pentru insecte.
O soluție de igienă rudimentară, dar eficientă pe termen lung.
Un instinct practic de sute de mii de ani
Ceea ce fascinează specialiștii este că această practică metodică a apărut cu mult înaintea primelor dovezi de comportament simbolic – picturi rupestre, podoabe, înmormântări rituale.
Cu mult înainte ca Homo sapiens să înceapă să lase urme artistice sau religioase, se ocupa deja de curățenia locului de dormit. Și a menținut acest obicei sute de mii de ani, prin generații care probabil nici măcar nu vorbeau aceeași limbă.
Ceea ce s-a transmis mai departe nu a fost o poveste sau o tradiție orală, ci un gest practic, repetat atent. Nevoia de a dormi într-un pat curat, aparent, este mai veche decât aproape orice altă trăsătură pe care o considerăm astăzi definitorie pentru umanitate.
