Un parazit unicelular a găsit o cale aproape de necrezut de a păcăli sistemul imunitar: fură bucăți din celulele umane și le poartă pe propria piele, ca pe-o haină de invizibilitate. Se numește Entamoeba histolytica și, în fiecare an, infectează 50 de milioane de oameni.
Aproximativ 70.000 dintre ei nu supraviețuiesc. Transmiterea lui este tăcută și banală – apă sau alimente contaminate cu chisturi. Odată înghițit, trece nevătămat prin acidul stomacului și ajunge în intestinul subțire.
Acolo, chisturile se deschid și eliberează trofozoiții – forma activă a parazitului. Acești invadatori microscopici colonizează intestinul gros, se înmulțesc și pot distruge țesuturile. De cele mai multe ori, boala se manifestă ca o simplă diaree. Dar nu întotdeauna.
În cazurile severe, parazitul atacă ficatul, iar uneori chiar creierul sau plămânii.
Trogocitoza transformă parazitul într-un cameleon molecular
Multă vreme, cercetătorii au crezut că E. histolytica ucide celulele injectând toxine. Teoria părea logică, dar era incompletă. Descoperirea care a răsturnat totul a venit din laboratorul profesoarei Katherine Ralston. Ea a demonstrat că parazitul nu ucide celulele prin otrăvire directă.
În schimb, le „ciugulește” literalmente – rupe fragmente vii din membrana celulelor umane. Procesul se numește trogocitoză, un termen derivat din grecescul care înseamnă „a ciuguli”. Dar furtul nu se oprește aici.
Printre proteinele pe care parazitul și le însușește se numără CD46 și CD55, două molecule esențiale pentru protejarea celulelor umane împotriva propriului sistem imunitar. Îmbrăcându-se cu ele pe suprafața sa, Entamoeba devine invizibilă pentru apărarea gazdei.
E un cameleon molecular – de unde și porecla de parazit-cameleon.
Tehnologia CRISPR oferă o nouă armă de atac
Trucul este extrem de complex. Trogocitoza implică o rețea întreagă de gene și proteine specifice, care coordonează fiecare pas: prinderea fragmentului, ruperea lui, apoi integrarea proteinelor furate în propria membrană.
Acum, oamenii de știință au o armă nouă pentru a-l dezvălui: au creat o bancă de interferență ARN care listează toate genele active din E. histolytica. Cu ajutorul ei, pot identifica exact genele de care parazitul are nevoie pentru a fura proteine.
Și mai precis, tehnologia CRISPR permite editarea directă a acestor gene, pentru a vedea ce se întâmplă când sunt blocate. Scopul final este un tratament care să împiedice furtul. Dacă parazitul nu se mai poate camufla, sistemul imunitar îl va recunoaște și îl va distruge.
Dincolo de urgența medicală, povestea acestui parazit unicelular ilustrează cât de departe poate merge evoluția pentru a înșela apărarea unui organism gazdă. Studiul care detaliază acest mecanism a fost publicat în Trends in Parasitology.
