Pe 31 mai 2026, satelitul natural al Pământului va părea mai mic decât de obicei. Exact în aceeași noapte, va fi pentru a doua oară când luna plină răsare în aceeași lună calendaristică. O coincidență care nu se repetă des. Nu este o iluzie optică. Nici magie.
Luna se va afla efectiv mai departe de Terra. Orbita pe care o străbate nu este un cerc perfect, ci o traiectorie eliptică. Cel mai apropiat punct de noi se numește perigeu. În acele momente, luna apare mai mare și mai strălucitoare – așa-numitele superluni.
La polul opus, când ajunge la apogeu, se îndepărtează la maximum. Coincidența dintre faza de plină și apogeu transformă spectacolul ceresc într-o microlună. Cea din 31 mai va fi cea mai mică lună plină a întregului an 2026.
Mecanismul din spatele lunii albastre
Aceste microluni survin de două sau trei ori pe an. În sine, nu e un eveniment ieșit din comun. Dar suprapunerea cu o lună albastră este mult mai rară. Calendarul gregorian și ciclurile selenare nu se potrivesc perfect. O rotație completă a lunii în jurul Pământului durează 29,5 zile.
Lunile calendaristice au, de regulă, 30 sau 31 de zile. Rezultatul: într-un an se produc puțin peste 12 luni pline. O dată la aproximativ doi ani și jumătate, anul are 13 luni pline. Atunci, una dintre lunile calendaristice găzduiește două. Cea de-a doua primește numele de lună albastră.
Mai 2026 se numără printre acele luni. Prima lună plină a fost pe 1 mai. A doua – luna albastră – va răsări pe 31.
Mituri și realități despre culoarea selenară
Culoarea nu are absolut nicio legătură cu denumirea. Nu veți vedea luna albastră pe cer. Povestea termenului este însă fascinantă.
Conform specialiștilor de la muzeele regale din Greenwich, o teorie spune că „albastru” provine dintr-o corupție a cuvântului din engleza veche „belewe”, care înseamnă „a trăda”.
A treisprezecea lună plină a anului era considerată una trădătoare, pentru că deranja calendarul liturgic al credincioșilor. O altă explicație trimite la o expresie din secolul al XVI-lea: „Luna este albastră”, folosită pentru a desemna ceva imposibil sau absurd.
În realitate, luna poate căpăta o nuanță albăstruie, dar doar în circumstanțe excepționale. În 1883, erupția vulcanului Krakatoa a aruncat în atmosferă o cantitate imensă de cenușă. Particulele au împrăștiat lumina roșie din spectrul solar, iar pe cerul nopții a apărut o lună cu tentă albastră.
Un fenomen atât de rar, încât pare desprins dintr-o legendă. Pe 31 mai, însă, nu veți avea nevoie de cenușă vulcanică. Doar de un cer senin și de privirea îndreptată în sus.
