Atunci când se ghemuiește pentru a-și face nevoile, patrupedul tău nu alege pur și simplu un loc oarecare.
Un studiu amplu, desfășurat pe parcursul a doi ani de către cercetătorii de la Universitatea Cehă de Științe ale Vieții din Praga, a scos la iveală un comportament aproape imperceptibil, dar sistematic: câinii își orientează trupul pe axa nord-sud a câmpului magnetic terestru.
Și nu doar atât – renunță brusc la această aliniere de îndată ce o furtună solară distorsionează câmpul respectiv. Pe 70 de câini din 37 de rase diferite, echipa de la Praga a înregistrat cu o răbdare metodică 1.893 de momente de defecare și 5.582 de urinări.
Pentru a elimina orice dubiu, au controlat cu strictețe factorii care ar fi putut influența poziția animalelor: reacțiile stăpânilor, poziția soarelui, starea vremii.
După ce au înlăturat toate aceste variabile, a rămas un semnal clar: câinii caută activ alinierea nord-sud și evită sistematic orientarea est-vest. Rasa sau mărimea nu contează.
Furtunile solare și ipoteza calibrării
Dovada cea mai solidă a acestei sensibilități magnetice a venit însă dintr-un detaliu suplimentar. În perioadele în care furtunile solare tulburau câmpul magnetic al Pământului, câinii abandonau brusc această orientare. Nu era un simplu obicei fix, nici o coincidență statistică.
Era un răspuns activ, în timp real, la un semnal fizic pe care niciun instrument uman neasistat nu l-ar putea detecta. Rămâne însă o întrebare fără răspuns definitiv: de ce tocmai în timpul acestor pauze fiziologice? Cercetătorii lansează o ipoteză elegantă, deși încă speculativă.
Dacă un câine folosește o hartă mentală magnetică pentru navigație – așa cum s-a sugerat deja la rozătoare –, ar avea nevoie să o calibreze periodic față de un reper fix. Iar un moment de imobilitate forțată, precum ghemuirea, ar fi prilejul perfect pentru a reseta această hartă internă.
Autorii compară mecanismul cu un drumeț care se oprește să consulte busola înainte de a porni din nou.
Studiul anterior pe câini de vânătoare și perspective
Ipoteza capătă greutate dintr-un studiu anterior, realizat de aceeași instituție în 2020, de data aceasta pe câini de vânătoare. Înainte de a se întoarce la punctul de plecare, animalele se orientau sistematic pe axa nord-sud.
După această calibrare, erau capabile să ia scurtături noi, nu doar să urmeze traseul deja parcurs – semn al unei capacități reale de navigație prin hartă magnetică, nu al unui simplu drum întors pe urme proprii.
Dacă se suprapun cele două studii, această calibrare avea loc cel mai probabil după o pauză la sol. Cercetătorii cer studii suplimentare pentru a desluși pe deplin mecanismul.
Până atunci, atunci când vezi câinele alergând în cerc înainte de a se ghemui, poate nu este vorba doar de un ritual simpatic. Poate, pur și simplu, își citește propria busolă.
