Îmbătrânirea poate circula prin sânge. O echipă de cercetători de la Universitatea din Coreea a demonstrat pentru prima dată că celulele îmbătrânite nu strică doar vecinătatea imediată – ele trimit semnale toxice la distanță, printr-o proteină-mesager care infectează alte organe.
Descoperirea este surprinzătoare și deschide o cu totul altă perspectivă asupra modului în care înțelegem uzura organismului. Până acum, comunitatea științifică credea că celulele senescente – acele celule care au încetat să se mai dividă – acționează doar local.
Eliberează un cocktail chimic cunoscut sub numele de SASP, care dăunează celulelor din apropiere. Dar nimeni nu bănuia că efectul poate sări dintr-un țesut în altul, prin intermediul circulației sanguine.
Proteina-mesager ReHMGB1 și experimentele pe șoareci
Profesorul Ok Hee Jeon și echipa sa au pus sub lupă o proteină binecunoscută, HMGB1, deja asociată cu îmbătrânirea celulară. Au descoperit însă o versiune specială a acesteia – forma redusă, numită ReHMGB1.
Exact acest compus acționează ca un curier al degradării: eliberat de celulele senescente, pătrunde în sânge și declanșează îmbătrânirea prematură în țesuturi aflate la mare distanță, cum ar fi mușchii, pielea sau rinichii.
Pentru a verifica ipoteza, oamenii de știință au injectat ReHMGB1 în șoareci sănătoși. În doar câteva zile, rozătoarele au început să prezinte markeri biologici ai îmbătrânirii. Mai mult, au dezvoltat o slăbiciune musculară sesizabilă, direct atribuită acestei proteine.
Blocarea mecanismului și perspective terapeutice
Partea care schimbă totul a venit în momentul blocării mecanismului. Cercetătorii au tratat șoareci cu leziuni musculare cu anticorpi care neutralizează ReHMGB1.
Rezultatele au fost spectaculoase: rozătoarele au arătat mult mai puține semne de îmbătrânire, s-au vindecat mai repede și și-au recăpătat forța musculară într-un timp mai scurt.
Un rezumat grafic al studiului ilustrează clar cum blocarea acestei proteine întrerupe reacția în lanț și limitează răspândirea celulelor îmbătrânite.
„Acest studiu dezvăluie că semnalele de îmbătrânire nu se limitează la celulele individuale, ci pot fi transmise sistemic prin sânge”, a sintetizat profesorul Jeon.
Este o schimbare de paradigmă: îmbătrânirea nu mai apare doar ca o uzură lentă și silențioasă, ci ca un proces activ care se propagă de la un țesut la altul.
În perspectivă, neutralizarea unor molecule precum ReHMGB1 ar putea deveni o strategie terapeutică pentru a încetini – sau chiar inversa – anumite efecte ale senescenței. Cercetarea rămâne însă preliminară.
Validarea pe oameni și studii suplimentare sunt necesare înainte ca această promisiune să devină realitate.
