Emisiile de metan din sectorul energetic au atins din nou un record în 2025. Agenția Internațională pentru Energie tocmai a tras un semnal de alarmă, dar, paradoxal, din această criză ar putea răsări o soluție economică neașteptată.
Anul trecut, industria energetică a eliberat în atmosferă 150 de milioane de tone de metan. Dintre acestea, 124 de milioane de tone provin direct din exploatarea cărbunelui, petrolului și gazelor naturale.
Este suficient ca acest gaz să încălzească planeta de 25 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon, pe o perioadă de o sută de ani. Cu alte cuvinte, deși CO2 domină discursul public, metanul acționează tăcut și mult mai agresiv.
La sfârșitul primăverii, experții AIE și-au prezentat concluziile la Paris, într-o reuniune organizată sub egida președinției franceze a G7. Scopul declarat era accelerarea măsurilor globale în trei domenii-cheie: energie, deșeuri și agricultură.
În urmă cu cinci ani, la COP26, aproximativ o sută de state au semnat Angajamentul Global privind Metanul, angajându-se să reducă emisiile cu cel puțin 30% până în 2030, comparativ cu nivelul din 2020. Acum, numărul țărilor semnatare a urcat la 160.
Dar AIE constată, fără ocolișuri, că în sectorul energetic nu se vede niciun semn de scădere. Cauzele sunt cunoscute, dar persistă. Conductele și supapele din industria petrolieră și de gaze pierd cantități uriașe prin scurgeri.
La acestea se adaugă degazările directe – evacuarea voluntară a gazelor nearse, adesea justificată prin măsuri de siguranță sau operațiuni de întreținere. Și mai există arderea ineficientă: metanul este ars incomplet, din cauza echipamentelor uzate sau reglate greșit, iar restul ajunge liber în aer.
Potrivit raportului, măsuri simple ar putea schimba radical situația. Detectarea și repararea scurgerilor, împreună cu oprirea arderii incomplete, ar reduce cu aproximativ 30% emisiile de metan provenite din combustibilii fosili. Iar gazul recuperat nu ar mai fi un deșeu, ci o marfă de vânzare.
Într-un context în care prețurile energiei explodează, această recuperare devine brusc o oportunitate financiară uriașă. Există și semne de progres.
Din 2019, intensitatea emisiilor de metan din producția de petrol și gaze – adică cantitatea de gaz pierdută pentru fiecare unitate de energie obținută – a scăzut cu aproximativ 10%.
Tehnicile de monitorizare prin satelit s-au îmbunătățit considerabil, permițând identificarea rapidă a episoadelor de „super-emisii” și intervenția corectivă. În laboratoare, cercetătorii merg și mai departe.
La Brookhaven National Laboratory, o echipă americană testează de ani buni catalizatori capabili să transforme metanul risipit în substanțe valoroase. În 2024, au anunțat o descoperire importantă: un catalizator care funcționează chiar și la temperatura camerei.
Acesta poate recicla metanul din emisiile industriale sau pe cel prezent natural în atmosferă, transformându-l în metanol lichid. Practic, un poluant devastator ar putea deveni o materie primă ieftină și accesibilă.
Întrebarea care rămâne este cât de repede vor reuși aceste soluții să treacă din faza de experiment în exploatare la scară largă. Până atunci, recordurile continuă să cadă.
