Neandertalienii nu au pierit nici de frig, nici de sulițe. O simulare computerizată tocmai a demolat vechile certitudini și a scos la lumină o slăbiciune mult mai subtilă, una care nu ține de mușchi sau de creier, ci de sufletul tribului.
Cu ajutorul unor algoritmi creați inițial pentru a urmări animalele sălbatice, o echipă de la Universitatea din Montreal a reconstruit în detaliu viața strămoșilor noștri între 60.000 și 35.000 de ani în urmă.
Harta digitală rezultată dezvăluie un cosmos al singurătății: spre deosebire de grupurile de Homo sapiens, care cutreierau teritoriul în rețele fluide, clansurile neandertaliene erau practic insule umane.
În Europa de Est, aceste comunități mici, de douăzeci și cinci până la cincizeci de indivizi, hoinăreau pe întinderi uriașe fără să întâlnească vreodată un vecin. Fără schimb de informații, fără alianțe, fără cale de fugă.
Când resursele dintr-o zonă se epuizau sau clima devenea potrivnică, nu exista niciun refugiu. Nu exista nimeni care să le spună încotro au migrat renii sau unde să găsească adăpost până la următoarea primăvară.
În același timp, strămoșii noștri direcți construiau deja o formă rudimentară de securitate colectivă. Rutele lor de migrație, mai ales de-a lungul coastelor, formau un coridor continuu de contacte. O amenințare resimțită într-un trib devenea un avertisment pentru toate celelalte.
O foamete locală nu însemna moartea, ci o scurtă călătorie spre un clan vecin dispus să împartă hrana. Efectul devastating al acestei izolări se poate citi azi în oseminte.
Populațiile neandertaliene din Europa de Est, cele mai dispersate geografic, au fost primele care au dispărut de pe fața Pământului.
În schimb, în Peninsula Iberică, unde proximitatea naturală dintre grupuri era mai mare, ultimii neandertalieni au mai supraviețuit mii de ani, într-o amânare biologică tragică. Focul și silexul nu au fost, până la urmă, armele decisive.
Instinctul de a face alianțe dincolo de propria gospodărie, abilitatea de a cere ajutor și de a-l oferi la rândul tău – iată ce a cântărit mai greu în balanța evoluției.
O lecție pe care oamenii de Neanderthal nu au apucat să o învețe, iar descoperirea este publicată în revista Quaternary Science Reviews.
