Deși este cel mai mare teritoriu subtropical sălbatic de pe continent, Parcul Național Everglades s-a redus dramatic în ultimul secol. Astăzi, cele 6.000 km² ale sale nu reprezintă decât o parte din vasta întindere de aproximativ 20.000 km² care odinioară domina sudul Floridei.
Un proiect demarat în anul 2000 încearcă să inverseze această tendință. Cum a ajuns o regiune protejată de UNESCO să se degradeze atât de mult? Totul a început la începutul secolului XX, când guvernatorul Floridei a decis să descece zona. Scopul era triplu:
irigarea terenurilor agricole, câștigarea de spațiu pentru orașe și prevenirea revărsărilor lacului Okeechobee. Au fost săpate canale enorme care să verse apele direct în Oceanul Atlantic. Două decenii mai târziu, o serie de uragane devastatoare au impus construcția unui dig în jurul aceluiași lac.
În 1928, autoritățile au aprobat un drum – Tamiami Trail – menit să lege Tampa de Miami. Nimeni nu anticipase atunci că asfaltul va deveni un baraj aproape de netrecut pentru apele care curgeau încet spre sud.
La sfârșitul anilor 1940, noi uragane au provocat pierderi de vieți și pagube materiale uriașe. Reacția a fost radicală: o rețea impresionantă de baraje, diguri și stații de pompare a secătuit jumătate din suprafața Everglades.
Pe terenul câștigat s-a înființat o zonă agricolă de aproape 3.000 km², destinată în principal trestiei de zahăr. În anii 1960, inginerii au săpat un canal adânc de 9 metri, cu un debit puternic, pentru a îndrepta aproximativ 50 de mile din șerpuitul râului Kissimmee.
Rațiunea oficială: reducerea riscului de inundații pe câmpii. A urmat o rețea și mai densă de canale și diguri, fragmentând o regiune care include acum zone speciale de conservare a apei. Abia în anii 1970 autoritățile au realizat amploarea dezastrului.
Apa dulce nu mai curgea nestingherită spre sud, iar apa mării pătrundea tot mai mult, crescând salinitatea estuarelor și afectând fauna și flora locale. Calitatea apei se prăbușea din cauza scurgerilor agricole și a apelor pluviale contaminate din zonele urbane.
În 1998, un pas important: o porțiune de 1,6 km din Tamiami Trail, aleasă cu grijă, a fost ridicată pentru a permite apei să treacă din nou. Doi ani mai târziu, Congresul SUA a adoptat Planul cuprinzător de restaurare a Everglades (CERP).
Proiectul, întins pe câteva decenii, include demolarea unor sute de kilometri de drumuri și umplerea canalelor. Scopul final: readucerea la viață a aproximativ 220 km² de mlaștini uscate încă din anii 1960.
