Timp de decenii, arheologii au crezut că Asia de Est a rămas, în epoca de piatră veche, o regiune lipsită de inovații tehnologice. O descoperire recentă în sud-vestul Chinei spulberă această convingere.
Pe malurile unui lac străvechi, la situl Gantangqing, au fost scoase la lumină 35 de obiecte din lemn care poartă urme clare de prelucrare umană. Spre deosebire de alte artefacte din aceeași perioadă – aproape întotdeauna arme de vânătoare – acestea sunt concepute pentru cu totul altceva: cules.
Bețe ascuțite pentru scormonit după tuberculi, cârlige pentru scos rădăcini, lame cu margini curbe pentru despicat nuci. Fiecare piesă a fost modelată cu o precizie care dezvăluie un know-how matur.
Datarea, realizată prin analiza mineralelor din sedimentele înconjurătoare, plasează fabricarea lor într-un interval cuprins între 361.000 și 250.000 de ani în urmă. Lemnul, un material care se degradează extrem de rapid, s-a păstrat într-o stare excepțională.
Suprafețele netezite și semnele de tăiere sunt încă vizibile. Iar alegerea predominantă a pinului ca materie primă nu este deloc întâmplătoare – denotă o selecție atentă a resurselor naturale disponibile.
Această colecție rescrie felul în care înțelegem strategiile de supraviețuire ale hominidelor din Asia de Est. În Europa paleolitică, vânătoarea mamiferelor mari domina. Aici, în schimb, oamenii antici au exploatat sistematic resursele vegetale: tuberculi, rădăcini, fructe, nuci.
Un stil de viață bazat pe strângere, nu pe urmărire. Cercetătorii subliniază că o astfel de strategie presupune o cunoaștere profundă a ciclurilor naturale, planificarea vizitelor la locurile de recoltare și capacitatea de a produce unelte specializate pentru fiecare sarcină.
Un efort organizat, nu o simplă adunare întâmplătoare. Cine a fost autorul acestor unelte? Răspunsul nu este definitiv, dar ipoteza cea mai solidă îi vizează pe denisoveni.
Acești veri misterioși ai oamenilor moderni – o descendență soră cu neanderthalienii – au fost multă vreme considerați niște figuri secundare ale preistoriei.
Însă descoperiri recente le-au relevat prezența în mai multe zone ale Asiei de Est: o fosilă veche de peste 150.000 de ani la Harbin, alte urme pe platoul tibetan și în Laos.
Aceleași populații, sugerează specialiștii conduși de profesorul Bo Li, aveau abilități cognitive și tehnologice avansate – dovadă stând atât uneltele de piatră sofisticate, cât și aceste obiecte de lemn de o complexitate rar întâlnită.
Descoperirea de la Gantangqing nu este doar o colecție de artefacte. Ea infirmă ideea că hominidele din Asia de Est ar fi fost inferioare tehnologic față de contemporanii lor europeni.
Dimpotrivă, ele arată o adaptare fină la un mediu subtropical bogat, unde plantele ofereau o sursă de hrană abundentă și previzibilă. Ingeniozitatea nu a lipsit – doar s-a manifestat altfel.
Mai mult, această descoperire deschide o fereastră spre interacțiunile complexe dintre denisoveni, neanderthalieni și Homo sapiens. Arată că evoluția umană nu a urmat o singură traiectorie, ci s-a ramificat în funcție de mediu, resurse și nevoi locale.
Iar lemnul, atât de fragil și efemer, a păstrat pentru noi, după un sfert de milion de ani, o poveste pe care o credeam pierdută.
