Într -o descoperire fascinantă, inginerii din Olanda au reușit să modeleze mecanismul complex prin care funcționează mustățile focilor, deschizând noi orizonturi tehnologice. Această ispravă inginerească a permis detectarea unor mișcări în apă, de obicei extrem de dificil de perceput.
Potrivit cercetătorilor, această inovație ar putea sta la baza dezvoltării unor sisteme radar mult mai performante, capabile să echipeze atât roboți subacvatici, cât și pe cei destinați explorării terestre.
Pentru a înțelege mai bine anvergura acestei realizări, este esențial să ne amintim rolul esențial al mustăților la foci, cunoscute sub denumirea științifică de vibrise.
Acestea nu sunt simple fire de păr, ci organe senzoriale extrem de sofisticate, care funcționează ca un veritabil „radar subacvatic”. Prin intermediul lor, focile vânează și se orientează cu o precizie remarcabilă în mediul acvatic.
Vibrisele sunt capabile să detecteze micro-vibrațiile și turbulențele lăsate în urmă de siluetele peștilor în apă, chiar și la câteva minute după trecerea acestora.
Conectate la o rețea densă de fibre nervoase, ele servesc, de asemenea, ca instrumente de măsură, ajutând focile să evalueze dimensiunea, forma și distanța obiectelor sau a obstacolelor din jur. Practic, aceste mustăți sunt aproape la fel de precise precum mâinile umane.
La 20 martie 2026, ingineri de la Universitatea din Groningen, Olanda, au publicat un studiu revelator în prestigioasa revistă NPJ Flexible Electronics. Obiectivul lor principal a fost să pătrundă în misterele modului în care focile își utilizează vibrisele.
Pentru a atinge acest scop, echipa a construit un sistem robotizat sub forma unui cap de focă, capabil să miște mustățile exact ca un animal real.
Rezultatele experimentelor au fost edificatoare, permițând identificarea mușchilor implicați în aceste mișcări și, totodată, evaluarea gradului lor de sensibilitate.
Cercetătorii au subliniat că „focile dețin o abilitate excepțională de a se orienta și de a-și detecta prada subacvatică cu mare precizie, chiar și în întuneric complet, grație vibriselor lor ultrasensibile.
Aceste vibrise combină două adaptări esențiale: o morfologie ondulatorie, care atenuează vibrațiile induse de focile însele, și o mișcare ritmică, ce explorează activ apa înconjurătoare.”
Studiile anterioare, în mare parte, s-au concentrat pe vibrise artificiale statice, lăsând rolul funcțional al mișcării ritmice în mare măsură neexplorat.
Interesant este că, atunci când vibrisele sunt îndreptate înainte, sensibilitatea lor crește semnificativ, dar acest lucru necesită un efort muscular considerabil.
Pentru a menține un echilibru optim, focile tind să își păstreze mustățile retractate, activându-le doar în anumite momente, în special atunci când doresc să detecteze vibrații subtile în apă. Descoperirile făcute în cadrul acestui studiu au stârnit imaginația inginerilor.
Aceștia cred că modul de funcționare al mustăților de focă ar putea revoluționa designul anumitor sisteme radar.
De altfel, există deja diverse tipuri de drone subacvatice care utilizează senzori bazați pe principiul vibriselor pentru a îmbunătăți vizibilitatea, a detecta obstacole și a urmări siluetele.
Pe lângă îmbunătățirea tehnologiilor robotice subacvatice existente, autorii studiului vizează un obiectiv și mai ambițios: crearea unui robot terestru inedit, inspirat de mustățile focilor, ducând biomimetismul la un nou nivel.
Acest robot terestru ar fi echipat cu senzori specializați în detectarea mișcărilor aerului. O astfel de inovație ar putea permite, în cele din urmă, renunțarea la camerele video în locuri întunecate și greu accesibile, oferind o nouă paradigmă în explorare și monitorizare.
