De -a lungul istoriei, poveștile de infidelitate au fascinat și intrigat publicul, mai ales când personajele principale sunt figuri de notorietate.
Nume precum legendarul jucător de golf Tiger Woods, fostul președinte american Bill Clinton, cofondatorul Microsoft Bill Gates sau personalitatea media Kris Jenner sunt adesea asociate cu astfel de evenimente.
La prima vedere, în afara trădării în relații, aceste persoane par să nu aibă nimic în comun. Totuși, unii cercetători sugerează că există un factor surprinzător care le-ar putea lega și care ar putea explica, parțial, de ce unii oameni își înșală partenerii.
O nouă perspectivă științifică aruncă lumină asupra complexității infidelității. Atunci când se vorbește despre aventuri extraconjugale celebre, episodul dintre Bill Clinton și Monica Lewinsky vine adesea în minte.
Fostul președinte american a ținut prima pagină a ziarelor în 1995, după ce relația sa cu Monica Lewinsky, pe atunci o stagiară de douăzeci și doi de ani la Casa Albă, a fost dezvăluită.
Astăzi, cercetările recente sugerează că poziția de putere a lui Clinton ca președinte al Statelor Unite ar fi putut influența semnificativ acest eveniment cu un impact mediatic global.
O nouă cercetare indică faptul că probabilitatea de infidelitate este „semnificativ mai mare” în rândul persoanelor care dețin poziții de putere.
Această observație nu se limitează doar la politicieni, ci se extinde și la directori executivi de renume mondial, precum Bill Gates, sau la pseudo-celebrități precum Kris Jenner.
Studiul, realizat de Universitatea Reichman din Israel, sugerează că acest fenomen ar putea fi legat de modul în care indivizii care se simt puternici percep lumea și pe ei înșiși.
Aceste persoane se simt mai puțin dependente de ceilalți, au o stimă de sine mai ridicată și sunt mai convinse că sunt considerate atractive și dezirabile de către alții.
Profesorul Gurit Birnbaum, autorul principal al studiului, explică această dinamică: „Într-o relație romantică, aceste dinamici de putere ar putea duce partenerul mai puternic să creadă că el contribuie mai mult la relație decât partenerul mai puțin puternic.”
El adaugă că „partenerul mai puternic ar putea vedea acest lucru ca un semn că are mai multe opțiuni în afara relației și că este un partener mai dezirabil în general.”
Cercetări anterioare au arătat deja că puterea poate amplifica încrederea în sine a oamenilor și sentimentul de eligibilitate, crescând totodată probabilitatea de a acționa impulsiv. Cu toate acestea, până acum, puține studii au explorat impactul direct al puterii asupra șanselor de infidelitate.
În noul lor studiu, cercetătorii detaliază patru experimente metodic conduse, care au implicat participanți angajați în relații heterosexuale monogame de cel puțin patru luni.
În primele două experimente, voluntarii au fost rugați să descrie fie un moment în care s-au simțit puternici în comparație cu partenerul lor actual, fie o zi tipică în relația lor.
Ulterior, aceștia au scris o fantezie sexuală implicând o altă persoană decât partenerul lor sau au vizionat fotografii cu străini și au decis dacă ar lua în considerare o aventură cu aceștia. În cel de-al treilea experiment, participanții au descris dinamica puterii în relația lor romantică.
Apoi, au realizat o sarcină alături de o persoană atractivă, complice a studiului, înainte de a-și evalua dorința sexuală față de aceasta.
În sfârșit, în cel de-al patrulea experiment, pe parcursul a trei săptămâni, ambii parteneri dintr-o relație au raportat zilnic percepția lor asupra puterii în relație, propria lor valoare ca partener, precum și orice activitate sexuală – incluzând fantezii, flirt sau acte sexuale – care implica o altă persoană decât partenerul lor.
Rezultatele au fost clare: percepția puterii a prezis în mod semnificativ interesul unei persoane pentru alți parteneri. Aceasta a inclus fantezii sexuale, dorințe și chiar interacțiuni în viața reală.
Profesorul Harry Reis, profesor de psihologie la Universitatea din Rochester și co-autor al studiului, subliniază: „Cei cu un sentiment mai mare de putere se pot simți motivați să ignore angajamentul lor în relație și să acționeze în baza dorințelor pentru aventuri pe termen scurt sau alți parteneri potențial mai excitanti dacă ocazia se ivește.”
Studiul a mai relevat că participanții care se declarau mai puternici în relația lor tindeau să se autoevalueze mai sus decât partenerul lor. Această tendință poate deveni însă „distructivă”, avertizează cercetătorii.
„Dacă oamenii se simt puternici și cred că au mai multe opțiuni relaționale decât partenerul lor actual, ar putea fi mai înclinați să acorde atenție altor alternative potențial promițătoare,” explică profesorul Reis.
Această „credință în existența altor opțiuni, cum ar fi alți parteneri potențiali, le poate slăbi angajamentul față de relația actuală.” Desigur, infidelitatea rămâne un fenomen complex și multifactorial, care transcende simplele dinamici de putere.
Factori psihologici, emoționali, de sănătate sau chiar de temporalitate pot influența riscul. Insatisfacția emoțională, de exemplu, este una dintre cele mai frecvente cauze.
Când o persoană se simte neglijată, neînțeleasă sau deconectată în relația sa, poate căuta în altă parte o validare afectivă sau un sentiment de conexiune.
Tulburările de atașament, adesea legate de experiențe din copilărie, joacă și ele un rol semnificativ; persoanele cu un atașament anxios sau evitant pot fi mai predispuse la infidelitate, fie pentru a evita intimitatea, fie pentru a umple o nevoie constantă de reasigurare.
Pe plan psihologic, narcisismul sau impulsivitatea exacerbată pot duce, de asemenea, la infidelitate, narcisicii căutând adesea relații multiple pentru a-și alimenta ego-ul sau a-și confirma dezirabilitatea.
Mai mult, anumite probleme de sănătate mintală, precum depresia sau anxietatea, pot împinge oamenii să acționeze imprudent sau să caute evadări temporare.
În cele din urmă, chiar și factori biologici, precum un dezechilibru hormonal sau niveluri ridicate de dopamină (asociate cu plăcerea și recompensa), pot contribui la un comportament infidel, subliniind natura profund stratificată a acestui comportament uman.
