Poate că aveți dreptate, dumneavoastră, cei care simțiți că muzica de azi sună mai sumbru și mai plină de anxietate decât melodiile tinereții voastre. Această impresie nu este doar o prejudecată generațională, ci o realitate măsurabilă științific.
Psihologii de la Universitatea din Viena au demonstrat recent acest lucru, analizând cinci decenii de hituri americane, iar concluziile lor sunt fără echivoc: muzica populară reflectă o societate tot mai stresată, dar cu o întorsătură neașteptată, pe care nimeni nu o anticipase.
Cercetarea, publicată în prestigioasa revistă Scientific Reports, a demarat prin crearea unei baze de date monumentale. Oamenii de știință au compilat toate clasamentele săptămânale Billboard Hot 100, din 1973 până în 2023.
Ulterior, au extras și au analizat versurile a nu mai puțin de 20.186 de cântece, utilizând un algoritm sofisticat, capabil să evalueze tonul lor emoțional, distingând limbajul pozitiv de cel negativ. Rezultatele au confirmat intuiția multor ascultători. De
-a lungul celor cinci decenii, s-a înregistrat o creștere semnificativă a limbajului negativ și a tematicilor legate de stres. În paralel, cercetătorii au observat o simplificare progresivă a vocabularului utilizat în versuri.
Hiturile contemporane folosesc cuvinte mai elementare și structuri lingvistice mai puțin elaborate comparativ cu cele din anii 1970 și 1980. Această evoluție muzicală nu apare într-un vid.
Autorii studiului au stabilit o corelație tulburătoare cu creșterea ratelor de depresie și anxietate raportate în populația generală. Studii anterioare documentaseră deja o ascensiune a negativismului în media tradiționale și în ficțiunea contemporană.
Prin urmare, muzica pop pare să se înscrie într-o tendință societală mai amplă, reflectând și, posibil, amplificând starea de neliniște colectivă. Explicația cea mai evidentă ar fi una economică: o societate mai stresată financiar ar produce o cultură mai sumbră.
Cu toate acestea, cercetătorii nu au găsit nicio legătură clară între această tendință muzicală și evoluția venitului median al gospodăriilor americane. Fenomenul transcende, așadar, simplele considerații materiale, atingând ceva mai profund în psihicul colectiv.
Cea mai surprinzătoare descoperire a studiului privește însă evenimentele traumatice majore. Logic, ne-am aștepta ca crize precum atacurile din 11 septembrie 2001 sau pandemia de COVID-19 să genereze cântece și mai pesimiste și mai anxioase. Însă, exact inversul s-a întâmplat.
Aceste momente de criză colectivă au coincis cu apariția unor cântece pop semnificativ mai pozitive și cu versuri mai complexe. Cercetătorii vorbesc despre o „preferință pentru o muzică ale cărei emoții sunt în decalaj” cu realitatea trăită.
Cu alte cuvinte, atunci când lumea pare să se prăbușească, nu căutăm în muzică o oglindă suplimentară a acestei întunecimi. Dimpotrivă, ne îndreptăm către melodii și texte care oferă un răgaz, o evadare, chiar și o speranță.
Acest fenomen sugerează că muzica joacă un rol sofisticat de reglare emoțională. În perioade de stres acut și colectiv, ea devine un instrument de reziliență, mai degrabă decât un amplificator al suferinței. Autorii studiului amintesc, cu prudență, că cercetarea lor rămâne una observațională.
Ei identifică asocieri temporale, fără a putea stabili legături cauzale definitive. Este imposibil de spus cu certitudine dacă muzica mai sumbră generează mai multă anxietate în populație, sau dacă anxietatea ambientală inspiră creații mai sumbre. Probabil, ambele, într-o buclă complexă de feedback.
Cu toate acestea, aceste studii subliniază importanța culturală și psihologică a muzicii populare. Departe de a fi un simplu divertisment superficial, ea constituie un indicator sensibil al stării emoționale colective și un instrument esențial pentru a naviga într-o lume adesea dificilă.
