Oameni de știință au reușit să determine sexul unui strămoș uman de 3,5 milioane de ani prin analiza proteinelor din smalțul dentar, o premieră în domeniul paleoantropologiei. Această realizare deschide uși pentru studierea evoluției umane.
Metodologia paleoproteomicii, care s-a dovedit utilă în această cercetare, este crucială pentru identificarea sexului fosilelor umane antice.
Problema a fost în mare parte că fosilele sunt deseori incomplete și deteriorate, iar ADN-ul, o sursă vitală pentru înțelegerea genetică, se degradează rapid și este practic ilizibil după 100.000 de ani.
În acest context, paleoproteomica, prezentă de aproximativ trei decenii, devine esențială, deoarece se bazează pe analiza proteinelor antice care sunt mai rezistente decât ADN-ul și pot dezvălui informații importante despre caracteristicile biologice ale organismelor.
Un studiu recent a realizat această descoperire prin examinarea unui dinte fosilizat al Australopithecus africanus, un strămoș uman care a trăit între 3,5 și 2 milioane de ani în urmă în Africa de Sud.
Dintele a fost găsit în peșterile Sterkfontein, o regiune celebrată pentru numeroasele sale fosile hominide. Cercetătorii au extras peste 100 de peptide din smalțul dentar folosind o tehnică non-invazivă.
Amelogenina, o proteină critică pentru dezvoltarea dentară, a fost centrală în această analiză, datorită variațiilor specifice pe care le prezintă în funcție de sex. Acest proces a dovedit că dintele aparținea unui individ de sex masculin.
Publicarea acestor descoperiri în Journal of Science din Africa de Sud marchează o etapă importantă pentru studiul evoluției umane, fiind pentru prima dată când paleoproteomica a fost aplicată cu succes unei fosile de hominid atât de vechi.
Această metodă a servit des în examinarea speciilor mai recente sau a animalelor preistorice. Condusă de cercetătoarea Palsa Madupe de la Universitatea din Copenhaga, echipa a subliniat importanța acestor descoperiri pentru înțelegerea diferitelor specii umane antice.
Această inovație permite explorarea aprofundată a structurii sociale a grupurilor de hominizi.
Posibilitatea detaliată de a determina sexul fosilelor poate redefini perspectivele asupra modului în care trăiau aceste comunități, oferind indicii despre rolurile individuale ale indivizilor, cum ar fi cine erau cei ce vânau sau se îngrijeau de copii, și despre cum erau gestionate responsabilitățile în societate.
În plus, utilizarea paleoproteomicii ar putea ajuta la distingerea speciilor diferite de hominizi care coabitau în locuri ca Africa de Sud, cunoscută pentru diversitatea sa în acest domeniu.
