Un studiu danez recent publicat în revista Molecular Cell în noiembrie 2024 sugerează o nouă perspectivă asupra arsurilor solare.
Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au descoperit că arsurile solare nu ar fi cauzate de deteriorarea ADN-ului, ci mai degrabă de leziuni la nivelul ARN-ului mesager. Aceste leziuni ar influența modul în care organismul reacționează la radiațiile ultraviolete.
Arsurile solare, manifestate prin durere, mâncărime, roșeață și uneori blistere, pot duce pe termen lung la cancer de piele și îmbătrânire prematură.
Studiul a fost realizat pe șoareci normali și șoareci modificați genetic cărora le lipsea proteina zak-alfa, responsabilă de semnalarea producției eronate de proteine din ARN-ul mesager.
Expunerea ambelor grupuri la radiații ultraviolete a demonstrat că șoarecii fără zak-alfa nu au dezvoltat arsuri solare normale. Testele pe piele umană au confirmat că modificări ale ARN-ului mesager pot opri funcționarea celulelor și pot afecta răspunsul sistemului imunitar.
Cercetătorii consideră că termenul „arsură solară” ar putea fi inexact, deoarece leziunile ar fi cauzate de doze prelungite de radiații ultraviolete care afectează ARN-ul, spre deosebire de arsurile termice provocate de căldură, care afectează proteinele.
Echipa de cercetători continuă să studieze consecințele deteriorării ARN-ului și rolul acestuia în răspunsul la stres, cu scopul de a identifica noi tratamente pentru arsurile solare și alte afecțiuni legate de expunerea la soare.
