O echipă internațională de astronomi a identificat un jet radio de proporții extraordinare în universul timpuriu, având o întindere de aproximativ 200.000 de ani lumină.
Această structură cosmică a fost detectată în cvazarul J1601+3102, aflat la o distanță de peste 1,2 miliarde de ani lumină de Pământ, într-o perioadă când universul avea doar 9% din vârsta sa actuală.
Jetul radio provine dintr-un cvazar, un nucleu galactic activ alimentat de o gaură neagră supermasivă.
Procesul implică absorbția materiei din proximitatea găurii negre, urmată de eliberarea unei cantități imense de energie sub forma unor jeturi de materie expulzate la viteze apropiate de cea a luminii.
Dimensiunea acestui jet este remarcabilă, depășind de peste două ori lățimea galaxiei noastre, Calea Lactee. Detectarea acestui fenomen a necesitat utilizarea mai multor instrumente astronomice specializate.
Rețeaua de radiotelescoape LOFAR, distribuită în Europa, a permis observarea inițială a jetului radio. Observațiile au fost completate cu date culese în infraroșu de spectrograful Gemini și în spectrul vizibil de telescopul Hobby-Eberly, oferind astfel o imagine completă a obiectului studiat.
Un aspect particular al acestei descoperiri îl reprezintă masa relativ modestă a găurii negre care generează jetul, aceasta fiind de aproximativ 450 de milioane de ori mai mare decât masa Soarelui.
Această caracteristică este neobișnuită, întrucât jeturile radio de asemenea amploare sunt în general asociate cu găuri negre supermasive mult mai mari.
Această particularitate ridică noi întrebări privind mecanismele prin care se formează jeturile radio puternice în universul timpuriu și sugerează posibila existență a unor procese fizice încă nedescoperite care contribuie la formarea acestor structuri cosmice.
