În urmă cu aproximativ 5.000 de ani, societățile umane au trecut de la vânătoare și culegere la agricultură, schimbare majoră care a conturat dezvoltarea civilizațiilor. Însă, detaliile dietei primilor fermieri din acea perioadă erau până de curând neclare.
Cercetările arheologice efectuate în nordul Germaniei și sudul Scandinaviei au dezvăluit aspecte ale dietei acestor comunități, mai exact Cultura vaselor în pâlnie, prezentă între 4000 și 2800 î.Hr.
Aceasta a marcat tranziția către agricultură în nordul Europei, acoperind regiuni din jurul Mării Baltice, inclusiv sudul Scandinaviei și nordul Germaniei.
În această perioadă, comunitățile s-au stabilit, creând ferme și sate și introducând practici agricole precum cultivarea cerealelor și creșterea animalelor, beneficiind totodată de bogăția de resurse vegetale și animale din zonă.
Cu toate acestea, rolul plantelor în dieta lor rămânea neclar, deși era cunoscut faptul că se cultivau cereale precum grâul și orzul. O abordare inovatoare, bazată pe studiul pietrelor de moară din Neolitic, a ajutat la clarificarea acestui mister.
Pietrele de moară au păstrat microfosile de plante, dezvăluind obiceiurile alimentare ale fermierilor timpurii. În situl arheologic Oldenburg LA 77, permițând astfel o înțelegere amplă a obiceiurilor alimentare.
Acest sit, aflat într-o locație strategică lângă Marea Baltică, a oferit numeroase informații despre alimentația locuitorilor săi. Analizele au arătat că dieta lor includea nu doar cereale, ci și fructe, ierburi sălbatice, troscot, ghinde și tuberculi.
De asemenea, s-au folosit plante sălbatice ca leguminoasele, deși mai rar. Descoperirea multiplelor tipuri de plante și modul în care erau preparate sugerează o dietă variată și sofisticată.
Cercetările arheologice anterioare, precum cele din Frydenlund, Danemarca, au relevat și ele prezența plantelor sălbatice, însă recenta descoperire arată că acestea erau măcinate și pregătite sub formă de făină fină sau fragmente grosiere, posibil sub formă de pâine plată.
Contrastând, cerealele din Frydenlund erau consumate mai ales ca terci. Diferențele de preparare între diferite situri indică o mare diversitate în preferințele culinare ale acestor comunități.
Această cercetare oferă o privire detaliată asupra practicilor alimentare din Neolitic, sugerând că dieta acestor populații era mai diversificată decât se crezuse.
