Marte, care în prezent este un deșert uscat și pustiu, prezintă indicii ale unui flux de apă din trecut. Acest lucru sugerează că planeta ar fi putut găzdui cândva viața. Cu toate acestea, un studiu recent ridică îndoieli cu privire la faptul că viața a avut suficient timp să se dezvolte pe Marte.
Dimensiunile mici ale planetei și câmpul gravitațional limitat au provocat o pierdere rapidă de dinitrogen din atmosfera sa, ceea ce a dus la un efect de răcire care a solidificat nucleul său și a eliminat câmpul magnetic. Fără acest scut magnetic, Marte s-a confruntat cu eroziunea vântului solar, pierzându-și treptat atmosfera.
Activitatea vulcanică redusă a împiedicat și mai mult eliberarea gazelor, în special a dioxidului de carbon, necesar pentru o atmosferă densă. Gazele rămase s-au dizolvat în apă, scăzând presiunea atmosferică și transformând apa lichidă în abur.
Oamenii de știință au crezut anterior că apa lichidă a existat pe Marte pentru perioade îndelungate, pe baza unor caracteristici geologice precum rețele de văi și paturi de lacuri uscate.
Descoperirile recente contestă acest punct de vedere, sugerând că unele ravene marțiene ar putea rezulta din sublimarea gheții de dioxid de carbon, nu din acțiunea prelungită a apei.
În timpul iernilor marțiene, se formează gheață de dioxid de carbon și, atunci când temperaturile cresc primăvara, aceasta se sublimează în gaz în mod exploziv din cauza presiunii scăzute, creând fluxuri asemănătoare modelelor de eroziune a apei.
Simulările de laborator indică faptul că acest proces poate modela peisajul marțian în mod similar cu acțiunea apei, ceea ce implică faptul că Marte ar fi putut susține viața pentru perioade mai scurte decât se presupune.
Deși Marte a avut probabil apă, impactul acesteia asupra evoluției planetei ar fi putut fi mai puțin profund decât se credea anterior. Detaliile studiului sunt disponibile în revista Communications Earth & Environment.
