Un studiu efectuat în Africa de Sud a identificat un amestec complex de substanțe vegetale aplicat pe vârfurile săgeților utilizate de vânători acum aproximativ 7.000 de ani. Analiza a fost realizată pe o substanță descoperită în 1956 în Peștera Kruger, situată în nord-estul Africii de Sud.
Această peșteră, folosită ca adăpost în preistorie, a furnizat numeroase artefacte în 1983, inclusiv un femur de antilopă cu trei vârfuri de săgeată osoase și urme ale unei substanțe toxice.
O echipă de paleontologi de la Universitatea din Johannesburg a reexaminat această substanță, folosind micro-tomografie computerizată (micro-CT) pentru a obține imagini de înaltă calitate.
Rezultatele analizei chimice, publicate în revista iScience în noiembrie 2024, au indicat prezența a două glicozide, digitoxina și strofantidina.
Aceste substanțe sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a perturba funcționarea mușchiului cardiac și au fost folosite în trecut pentru prepararea otrăvurilor pentru săgeți.
În plus, cercetătorii au identificat acid ricinoleic, un compus rezultat din descompunerea ricinei, o substanță extrem de toxică, sub acțiunea oxigenului. Studiul a demonstrat că acești compuși organici, împreună cu alții identificați, provin din diferite plante.
Aceasta sugerează că vânătorii din acea perioadă combinau mai multe ingrediente pentru a obține o otravă eficientă.
Este important de menționat că speciile de plante care conțin digitoxină și strofantidină nu se găsesc în zona Peșterii Kruger, indicând faptul că vânătorii parcurgeau distanțe considerabile pentru a colecta aceste substanțe.
Deși există dovezi anterioare ale utilizării otrăvurilor naturale pe arme de vânătoare în Africa și Europa, această descoperire reprezintă cea mai veche dovadă a unui amestec de toxine vegetale aplicat specific pe vârfurile săgeților.
