Într -o clasă, profesorul cere unui chatbot să genereze, în câteva secunde, o biografie a lui Victor Hugo. Textul curge pe două pagini. Pare impecabil. Numai că, statistic, conține cel puțin cinci greșeli.
Asta propune Luc Julia, unul dintre creatorii asistentului vocal Siri: să transformăm erorile inteligenței artificiale în instrumente de învățare. Să predăm un subiect și, în același timp, să le arătăm elevilor că IA nu e infailibilă.
Ideea vine dintr-un interviu recent și este susținută de intervenția sa în fața Comisiei pentru afaceri economice a Senatului francez, pe 18 iunie 2025.
Julia, specialist franco-american în inteligență artificială, fost vicepreședinte Samsung responsabil de inovație și director științific la Renault, mizează pe un dublu câștig: cunoaștere disciplinară și alfabetizare digitală.
Mesajul central e simplu și necesar: IA poate fi utilă, dar are limite și trebuie folosită cu discernământ. Inteligența artificială a intrat deja în școli, fie și experimental. Cu câțiva ani în urmă, o școală din Suedia a folosit recunoașterea facială pentru a număra absențele.
În același timp, persistă întrebările legate de folosirea IA de către elevi pentru teme. Nu e o surpriză că majoritatea profesorilor privesc critic fenomenul. Julia nu contrazice aceste rezerve, ci propune un cadru: să învățăm cum funcționează și, mai ales, unde greșește.
Așa apar în discuție așa-numitele „halucinații” ale IA: informații inventate sau deformate, rezultate din modul în care sunt antrenate modelele generative. În scenariul lui Julia, profesorul proiectează biografia generată și, împreună cu elevii, o desface piesă cu piesă. Identifică erorile.
Corectează. Compară cu surse solide. Exercițiul nu este despre a „scrie cu IA”, ci despre a detecta fisurile dintr-un text care pare convingător. Elevii învață conținutul lecției și, în plus, își antrenează reflexul verificării.
Dincolo de clasă, rămâne o problemă tehnică majoră: datele de antrenament. Modelele mari au înghițit aproape tot ce e pe internet și totuși cer mai mult. Pentru a-și hrăni creșterea, recurg la date sintetice, adică la informații generate de alte IA.
Aici apar aproximările, suprageneralizările, noile greșeli care se propagă în lanț. Consecința se vede fix unde doare: în răspunsuri care sună bine, dar nu se susțin la verificare. De aceea, spune Julia, folosirea IA de către elevi — inevitabilă, de altfel — are nevoie de un minim de ghidaj.
În clasă, prin exerciții concrete care declanșează gândirea critică. Scopul este ca elevii să nu considere automat IA o sursă de adevăr, ci un punct de plecare care cere verificare și încrucișare a informațiilor.
