Un miliard de dolari a fost investit într-un vis care nu a zburat niciodată. Niciun motor nu a explodat, nicio aripă nu s-a rupt, niciun pilot nu și-a pierdut viața.
Totuși, în martie 1971, unul dintre cele mai ambițioase proiecte aeronautice din istorie a fost pur și simplu abandonat, iar vinovatul nu a fost o defecțiune tehnică, ci un zgomot.
Era anul 1963 când președintele american John F. Kennedy a decis că Statele Unite nu își pot permite să piardă cursa tehnologică a avioanelor supersonice în fața europenilor și sovieticilor.
Trei ani mai târziu, Boeing câștiga competiția pentru construirea unui aparat care părea desprins dintr-un roman științifico-fantastic: un avion capabil să lege Parisul de New York în puțin peste două ore, de două ori mai rapid decât celebrul Concorde.
Viteza de croazieră urma să atingă Mach 2,7, aproximativ 2.900 de kilometri pe oră, iar la bord ar fi încăput până la 300 de pasageri, față de doar o sută la rivalul franco-britanic. Companiile aeriene au fost imediat cucerite de această promisiune.
122 de comenzi ferme au fost înregistrate de la 26 de transportatori diferiți, deși niciun avion real nu exista încă. Era un pariu uriaș pe viitor, o dovadă a euforiei tehnologice care domina acea epocă.
Guvernul federal a alocat aproape un miliard de dolari pentru a transforma planurile în realitate, iar Boeing a construit o machetă la scară reală de aproximativ 93 de metri lungime, menită să convingă clienții că investiția lor era sigură.
Acest colos, care astăzi poate fi admirat la Museum of Flight din Seattle, a rămas însă singura formă fizică pe care a luat-o vreodată proiectul. Niciun nit nu a fost asamblat, niciun motor nu a pornit vreodată.
Cum a doborât zgomotul un colos aerian
Ceea ce a dus la prăbușirea acestui proiect uriaș a fost un fenomen invizibil, dar imposibil de ignorat: boom-ul sonic. De fiecare dată când un avion depășește bariera sunetului, generează o undă de șoc suficient de puternică pentru a face geamurile să vibreze și a speria locuitorii de la sol.
Pentru un aparat destinat să survoleze zone locuite, această problemă devenea de netrecut.
În jurul acestei amenințări s-a format o coaliție neașteptată: conservatori îngrijorați de cheltuielile publice, ecologiști de la început și cetățeni obosiți de costurile războiului din Vietnam și-au unit vocile împotriva proiectului.
Presiunea a devenit copleșitoare, iar în martie 1971, Senatul american a votat împotriva continuării finanțării cu 51 de voturi la 46. Camera Reprezentanților a confirmat decizia cu 215 voturi la 204.
Programul Boeing 2707 a fost oficial anulat, iar odată cu el s-a prăbușit și visul unui transport supersonic american.
Macheta uriașă a început atunci o călătorie ciudată: a fost mutată dintr-un loc în altul, a servit o vreme drept decor într-o biserică, a fost aproape distrusă într-un depozit de deșeuri și a petrecut aproape nouăsprezece ani uitată într-un depozit din Florida, înainte de a fi salvată și restaurată pentru a ajunge la Seattle.
Eșecul care a zămislit legendarul 747
Ironia sorții face ca acest eșec răsunător să fi deschis calea către un succes uriaș. Eliberat de povara proiectului supersonic, Boeing și-a putut concentra toate resursele asupra unui alt program care fusese până atunci lăsat pe planul secund: modelul 747.
Acest avion de mare capacitate, supranumit „Jumbo Jet”, avea să devină o adevărată icoană a aviației comerciale, iar ascensiunea sa spectaculoasă se datorează, în mod indirect, abandonării vărului său supersonic. Uneori, un vis frânt poate naște un altul, mai pragmatic, dar infinit mai durabil.
Povestea Boeing 2707 rămâne o lecție despre limitele ambiției tehnologice. Performanțele tehnice, oricât de impresionante, nu sunt niciodată suficiente pentru a garanta succesul unui proiect.
Considerațiile legate de mediu, de viața cotidiană a oamenilor și de climatul politic pot decide soarta unei inovații la fel de mult ca și cifrele din caietul de sarcini. Iar astăzi, când noi proiecte de avioane supersonice prind contur, întrebarea care planează este aceeași:
va reuși ingineria modernă să rezolve problema zgomotului care a doborât visul american, sau istoria se va repeta?
