Originea evolutivă a anusului la animale constituie subiectul unei ipoteze recente bazate pe un studiu genetic. Acest orificiu, esențial pentru majoritatea animalelor, inclusiv pentru vertebrate, ar putea avea o origine comună cu un orificiu folosit ancestral pentru reproducere.
În timp ce unele organisme marine simple, precum meduzele, utilizează o singură deschidere atât pentru ingestia hranei, cât și pentru eliminarea deșeurilor, majoritatea animalelor aparținând grupului Bilateria, din care fac parte și oamenii, posedă un tract digestiv complex, cu o gură și un anus distincte.
Dacă evoluția gurii și a sistemului digestiv este relativ bine documentată, apariția anusului a reprezentat o problemă îndelung dezbătută în biologia evolutivă.
Un studiu recent, publicat pe serverul de pre-print Biorxiv, propune că anusul bilaterienilor ar putea deriva dintr-un orificiu genital ancestral, specific masculilor, denumit gonopor, utilizat inițial pentru eliberarea gameților masculini.
Pentru a investiga această ipoteză, cercetătorii au studiat viermele marin primitiv *Xenoturbella bocki*. Această specie prezintă o caracteristică particulară: are o singură deschidere corporală principală care servește drept gură și, funcțional, drept anus.
Interesant este că masculii speciei posedă un orificiu suplimentar, gonoporul, dedicat exclusiv eliberării spermei, în timp ce femelele eliberează ovulele prin deschiderea principală a corpului.
Analiza genetică a procesului de formare a gonoporului la masculii de *Xenoturbella* a relevat similarități semnificative cu mecanismele genetice implicate în dezvoltarea porțiunii terminale a intestinului și a anusului la animalele bilateriene.
Anumite gene active în formarea gonoporului la acest vierme sunt, de asemenea, esențiale pentru dezvoltarea anusului la specii considerate mai complexe din punct de vedere evolutiv.
Pe baza acestor constatări, a fost avansată ipoteza că anusul ar fi evoluat prin cooptarea și modificarea funcțională a gonoporului ancestral.
O fuziune progresivă a sistemului digestiv în formare cu acest orificiu preexistent ar fi putut duce la apariția unui canal distinct pentru eliminarea deșeurilor.
Acest scenariu evolutiv sugerează că o structură existentă, cu o funcție inițială specifică, poate fi adaptată pe parcursul evoluției pentru a îndeplini roluri noi. Cu toate acestea, teoria propusă necesită cercetări suplimentare pentru validare.
O posibilitate alternativă, luată în considerare de comunitatea științifică, este ca linia evolutivă care a dus la *Xenoturbella* să fi pierdut secundar anusul, acesta fiind prezent la strămoșul comun al bilaterienilor.
