Cu aproximativ 165 de milioane de ani în urmă, un cefalopod preistoric cunoscut sub numele de Proteroctopus ribeti și-a făcut apariția în apele oceanelor. Fosilele sale, descoperite în 1982 în Franța, au captat imediat atenția comunității științifice.
Totuși, adevăratul potențial al acestei descoperiri a fost relevat abia în 2016, când un studiu amănunțit a dezvăluit trăsături surprinzătoare care au pus sub semnul întrebării înțelegerea evolutivă a caracatițelor.
Fosilele au fost găsite în Lagerstätte de la Voulte-sur-Rhône, un loc faimos pentru conservarea excepțională a speciilor preistorice. La început, cercetătorii au considerat Proteroctopus ribeti drept o caracatiță primitivă, un exemplu simplu de cefalopod.
Cu toate acestea, analiza sa detaliată a adus informații noi despre arborele evolutiv al acestor moluște. Descoperirea de proporții a avut loc în 2016, când tehnologia avansată de micotomografie cu raze X a fost aplicată fosilei.
Studiul a permis reclasificarea Proteroctopus ribeti în cadrul grupului Vampyropoda, alături de specii precum calmarul vampir și caracatițele moderne.
Un alt element remarcabil a fost identificarea a două rânduri de cupe de aspirație pe brațe, indicând că aceste adaptări au apărut mai devreme în evoluția cefalopodilor decât se presupunea anterior.
În plus, fosila a arătat absența sacului de cerneală, un mecanism defensiv esențial pentru majoritatea cefalopodelor contemporane.
Această lipsă a ridicat întrebări privind strategiile de supraviețuire ale speciei, cercetătorii presupunând că înotul rapid și agil, susținut de aripioare bine dezvoltate, ar fi putut compensa această absență.
În detaliu, Proteroctopus ribeti prezenta o structură internă nemineralizată, similară cu o „sabie”, tipică pentru primele cefalopode și absentă la rudele moderne.
Aceasta indică faptul că acești strămoși aveau corpuri mai robuste decât se credea anterior, marcând un moment important în evoluția cefalopodelor.
Analiza a mai dezvăluit existența unui nerv axial în fiecare braț, caracteristică regăsită și la caracatițele moderne, sugestivă pentru capacitățile complexe ale sistemului lor nervos.
Descoperirile aduse de Proteroctopus ribeti nu doar că au rescris parțial istoria evolutivă a acestor moluște marine, dar au și oferit o perspectivă asupra strategiilor de supraviețuire adoptate și capacităților remarcabile ale acestor creaturi din trecut.
Această analiză amănunțită a deschis o nouă fereastră asupra adaptabilității și comportamentelor nezbătute ale strămoșilor caracatițelor moderne.
