Rechinii vii sunt adesea prezentați ca fiind prădătorii supremi ai regatului marin. Paleontologii au reușit să identifice fosile ale strămoșilor lor dispăruți, care datează de sute de milioane de ani, din perioada cunoscută sub numele de Paleozoic.
Acești „rechini”, cunoscuți sub numele de acantodieni, aveau spini. Spre deosebire de rechinii moderni, aceștia au dezvoltat o „armură” osoasă în jurul înotătoarelor lor pereche.
O descoperire recentă a unei noi specii de acantodieni din China i-a surprins pe oamenii de știință prin vechimea sa. Descoperirea precede cu aproximativ 15 milioane de ani primele fosile de corpuri de acantodieni și este cel mai vechi pește cu fălci.
Aceste descoperiri au fost publicate în Nature.
Cât de vechi sunt fosilele?
Reconstituit din mii de fragmente mici de schelet, Fanjingshania, numit după celebrul Fanjingshan, sit aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO, este un pește bizar, cu o ,,armură” osoasă externă și multiple perechi de spini la înotătoare, care îl diferențiază de peștii cu fălci în viață, de rechinii și de peștii osoși cu înotătoare de raze și lobi.
Examinarea lui Fanjingshania de către o echipă de cercetători de la Academia Chineză de Științe, de la Universitatea Qujing Normal și de la Universitatea din Birmingham a arătat că specia este apropiată din punct de vedere anatomic de grupuri de ,,rechini” spinoși dispăruți, cunoscuți sub numele colectiv de acantodieni.
Spre deosebire de rechinii moderni, acantodienii au osificări ale pielii din regiunea umerilor care apar primitiv la peștii cu fălci.
Cercetătorii au identificat trăsături care diferențiază Fanjingshania de orice vertebrat cunoscut. Acesta are plăci dermice ale centurii umărului care fuzionează ca o unitate cu un număr de spini – pectorali, prepectorali și prepelvici.
Cu ce se diferențiază rechinul străvechi de cel modern?
În plus, s-a descoperit că porțiunile ventrală și laterală ale plăcilor de umăr se extind până la marginea posterioară a spinării înotătoarei pectorale. Specia are solzi distincți la nivelul trunchiului, cu coroane compuse dintr-un rând de elemente asemănătoare unor dinți, împodobite cu creste nodoase discontinue. În mod deosebit, în solzi se înregistrează dezvoltarea dentinei, dar lipsește în alte componente ale scheletului dermic, cum ar fi spinii înotătoarei.
„Acesta este cel mai vechi pește cu fălci cu anatomie cunoscută”, a declarat profesorul ZHU Min de la Institutul de Paleontologie și Paleoantropologie a Vertebratelor al Academiei Chineze de Științe.
„Noile date ne-au permis să plasăm Fanjingshania în arborele filogenetic al vertebratelor timpurii și să obținem informații necesare despre etapele evolutive care au dus la originea unor adaptări importante ale vertebratelor, cum ar fi maxilarele, sistemele senzoriale și apendicele pereche.”
În mod neașteptat, oasele fosile de Fanjingshania prezintă dovezi de resorbție și remodelare extinse, care sunt de obicei asociate cu dezvoltarea scheletului la peștii osoși, inclusiv la oameni, scrie EurekAlert.
Când au apărut, de fapt, peștii cu fălci?
O ipoteză filogenetică pentru Fanjingshania, care utilizează o matrice numerică derivată din caractere observabile, a confirmat ipoteza inițială a cercetătorilor, conform căreia specia reprezintă o ramură evolutivă timpurie a condrichthyenilor primitivi.
Aceste rezultate au implicații profunde pentru înțelegerea noastră cu privire la momentul în care au apărut peștii cu fălci, deoarece se aliniază cu estimările ceasului morfologic pentru vârsta strămoșului comun al peștilor cartilaginoși și osoși, datând-o la aproximativ 455 de milioane de ani în urmă, în timpul unei perioade cunoscute sub numele de Ordovician.
„Noua descoperire pune sub semnul întrebării modelele existente de evoluție a vertebratelor prin condensarea semnificativă a intervalului de timp pentru apariția peștilor cu fălci de la cei mai apropiați strămoși fără fălci. Acest lucru va avea un impact profund asupra modului în care evaluăm ratele de evoluție la vertebratele timpurii și asupra relației dintre schimbările morfologice și moleculare în aceste grupuri”, a declarat Dr. Ivan J. Sansom de la Universitatea din Birmingham.