Un proiect votat în iulie 2000, cu un buget de 61 de milioane de euro și o inaugurare fixată pentru 2004, avea să ajungă pe 20 decembrie 2014 la o factură finală de 330 de milioane de euro. De cinci ori și jumătate mai scump și cu zece ani mai târziu. Nici terenul, nici banii nu au fost problema.
La sfârșitul anilor 1990, Michel Mercier, președinte al Consiliului General de un deceniu și candidat la Primăria Lyonului pentru 2001, susținea ideea unui sediu nou pentru colecțiile Muzeului de Istorie Naturală și ale Muzeului Guimet. Amplasamentul: vârful sudic al peninsulei.
Primele calcule, făcute în franci, indicau 400 de milioane de franci, adică 61 de milioane de euro. Termenul de 2004 părea, pe atunci, perfect realizabil.
De ce s-a blocat șantierul
Pe 23 noiembrie 2005 se semnează în sfârșit contractul cu firma Bec, din grupul Fayat. Lucrările debutează abia în toamna lui 2006 și durează doar câteva luni. O primă oprire are loc între aprilie și septembrie 2007. A doua, în iulie 2008, este definitivă pentru Bec, care părăsește șantierul.
Motivul nu ține nici de teren, nici de finanțe: arhitectul și constructorul nu se mai înțeleg, iar arhitectul este acuzat că a ascuns informații. Se ajunge chiar la aducerea unui alt cabinet de arhitectură, menit să medieze și să refacă anumite planuri.
Peste toate acestea se adaugă o complexitate tehnică subevaluată de la bun început: greutatea structurii numite „Norul de Cristal” fusese estimată greșit, iar fundațiile au trebuit coborâte la 31 de metri în loc de 19. În ianuarie 2010, șantierul ajunge la Vinci.
SMB și Renaudat Centre Constructions se ocupă de studii și de asamblarea structurii metalice revizuite, iar lucrările repornesc din aprilie 2010. Noul constructor preia un dosar tehnic deja stufos, la patru ani după sistare.
Consiliul General încearcă să mute o parte din costuri pe seama consorțiului: cere companiei Vinci o penalitate de întârziere de 41,3 milioane de euro. Compania contestă imediat, invocând studiile imprecise furnizate de biroul de proiectare ales de departament.
Cel mai scump proiect din regiune atrage totuși publicul
Muzeul se deschide, în final, pe 20 decembrie 2014. Între timp, estimările oficiale cresc fără oprire. De la 61 de milioane de euro în iulie 2000, se ajunge la 175,1 milioane în 2009, apoi la 267 de milioane în 2012. Cu toate posturile bugetare incluse, suma finală urcă la 330 de milioane.
Alte obiective culturale franceze din aceeași perioadă, precum Muzeul Quai Branly sau MuCem din Marsilia, au costat semnificativ mai puțin.
La 14 ani după votul inițial, instituția își schimbă și proprietarul chiar în momentul inaugurării: construită de Consiliul General al departamentului Rhône, clădirea trece în proprietatea metropolei Lyon în 2015, odată cu crearea acestei colectivități teritoriale.
Curtea de Conturi, într-o anchetă tematică despre gestionarea muzeelor, oferă un tablou contrastant.
Muzeul găzduiește peste trei milioane de obiecte și, de la redeschidere, a primit peste șase milioane de vizitatori, adică aproximativ 630 000 pe an, ceea ce îl face cel mai important muzeu din provincie.
Instanța financiară notează și că, în 2022, instituția avea 91 de angajați în echivalent normă întreagă și un buget de funcționare de 19,9 milioane de euro. Cel mai lung și mai scump proiect de construcție din regiunea Lyonului a reușit, până la urmă, să atragă publicul.
Costurile, însă, rămân înscrise atât în conturile departamentului, cât și în cele ale metropolei.
