Pe fundul oceanelor străvechi, acum aproximativ 72 de milioane de ani, o creatură impresionantă, de dimensiunea unui mare rechin alb, domina apele Pacificului.
Aceasta este imaginea ce prinde contur odată cu recenta descoperire a unui mosasaur japonez, dezgropat de cercetători, o mărturie excepțională a vieții marine preistorice.
Mosasaurii au fost reptile marine străvechi, adevărați stăpâni ai oceanelor între 100 și 66 de milioane de ani în urmă, împărțind planeta cu temutul Tyrannosaurus rex. Aceste creaturi masive, adesea descrise ca niște șopârle marine gigantice, erau prădători agili, dotați cu fălci puternice.
Flipoarele lor indică o adaptare perfectă la viața acvatică, deși unele specii au păstrat membre mai asemănătoare cu picioarele. Studiul acestor ființe ajută oamenii de știință să înțeleagă mai bine evoluția vieții marine preistorice și interacțiunile ecologice care au modelat planeta noastră.
Descoperirea particulară a avut loc în 2006, când paleontologii japonezi au identificat rămășițele unui nou membru al acestei familii vaste de prădători, în timpul săpăturilor de-a lungul râului Aridagawa, în Wakayama.
Caracteristicile acestui mosasaur, numit Wakayama Soryu, adică „dragonul albastru de Wakayama”, au fost descrise recent de Takuya Konishi, profesor asociat la Universitatea din Cincinnati, și de echipa sa.
Această descoperire se dovedește a fi una remarcabilă, întrucât scheletul găsit este cel mai complet mosasaur descoperit vreodată în Japonia sau în nord-vestul Pacificului.
Wakayama Soryu era un prădător maritim formidabil, de mărimea unui mare rechin alb, care își ducea existența în largul coastelor actuale ale Japoniei, acum 72 de milioane de ani. Această reptilă marină prezintă particularități fizice intrigante.
Printre cele mai notabile se numără fliperele posterioare extrem de lungi, care depășesc chiar și lungimea capului său crocodilian. Această trăsătură sugerează un mecanism de propulsie unic, probabil în combinație cu coada sa înzestrată cu o aripioară.
Altfel spus, aceste flipere din spate ar fi putut juca un rol deosebit în modul în care mosasaurul se deplasa prin apă, cel mai probabil lucrând în armonie cu coada sa lungă.
Spre deosebire de alte specii de mosasauri, Wakayama Soryu poseda, de asemenea, o înotătoare dorsală, asemănătoare cu cea a unui rechin, care ar fi facilitat mișcări rapide și precise în apă.
Deși această înotătoare nu este vizibilă direct, cercetătorii bănuiesc existența ei pe baza orientării apofizelor neurale de-a lungul vertebrelor sale.
Această caracteristică, întâlnită și la mamiferele marine moderne precum delfinii și marsuinii, indică un fenomen de evoluție convergentă, unde trăsături similare apar independent la specii diferite pentru a răspunde unor nevoi ecologice similare.
În plus, animalul beneficia de o viziune aproape binoculară, sugerând o adaptare evolutivă eficientă pentru vânătoare.
Această descoperire fascinantă provoacă astfel înțelegerea noastră actuală despre modul de înot al mosasaurilor și deschide noi perspective asupra adaptării evolutive a acestor prădători marini. Detaliile studiului au fost publicate în prestigiosul Journal of Systematic Paleontology.
