Pe parcursul unui secol, teoria că universul nostru a început dintr-un singur Big Bang a fost preponderentă în cosmologie. Însă, o teorie inovatoare sugerează că universul ar fi putut lua naștere prin numeroase „mini big bang-uri” succesive.
Această abordare nu necesită conceptul de materie întunecată sau energie neagră, elemente care compun teoretic 95% din univers, dar care nu au fost detectate direct.
În schimb, această ipoteză propune că singularitățile temporale, evenimente invizibile care injectează materie și energie în univers, ar putea fi responsabile pentru formarea galaxiilor și expansiunea cosmică.
Sugestia vine de la fizicianul Richard Place, care descrie un model diferit de Big Bang, în care universul se dezvoltă printr-o serie de impulsuri energetice regulate. Aceste singularități ar produce o presiune negativă capabilă să întindă spațiul uniform, conformându-se legilor fizicii.
Acest fenomen a fost menționat de Einstein în 1917, referitor la constanta sa cosmologică. Teoria propusă amintește de modelul staționar al lui Fred Hoyle din anii ’50, care postula crearea continuă a materiei pentru a explica extinderea universului.
Deși acea ipoteză încălca principiul conservării masei și energiei, Richard Place își ajustează teoria prin propunerea de salturi discrete ale materiei și energiei, conform legilor de conservare.
Aceste singularități ar fi rare și de scurtă durată, ceea ce le face dificil de observat cu tehnologia actuală. Totuși, efectele lor ar putea explica observațiile actuale ale astrofizicienilor și să reinterpreteze anomaliile gravitaționale atribuite materiei întunecate.
Deși extrem de speculativă, teoria lui Place va fi testată prin metode observaționale, posibil cu ajutorul instrumentelor terestre. Rămâne de văzut dacă această abordare va convinge comunitatea științifică, dar oferă o perspectivă alternativă asupra fenomenelor invizibile din univers.
În esență, propune ca Big Bang-ul să nu fie un eveniment unic, ci parte dintr-un proces continuu de expansiune și formare cosmică.
