Pe 9 martie 2025, la o adâncime de 600 de metri, un robot subacvatic denumit Subastian, desfășurat de pe nava de cercetare Falkor din cadrul Schmidt Ocean Institute, a realizat o descoperire notabilă.
Imaginile capturate prezintă un tânăr calmar translucid, de 30 de centimetri, deplasându-se lent în adâncimile obişnuite ale oceanului, cu tentaculele plutindu-i calm în spatele său. Expediția avea drept obiectiv identificarea unor noi forme de viață marină.
Acest proiect a beneficiat de colaborarea dintre Institutul Oceanului Schmidt și mai multe organizații internaționale, inclusiv recensământul Fundației Japanese-Nekton Ocean și programul Gosouth.
Acesta a fost dezvoltat împreună cu Universitatea din Plymouth, Centrul Helmholtz pentru Cercetări Oceanice Geomar din Germania și Studiul Britanic Antarctic.
Această expediție a dezvăluit o creatură legendară întâlnită pentru prima dată în mediul său natural, Colosul Calmar (Mesonchoteuthis hamiltoni), recunoscut ca unul dintre cele mai enigmatic animale ale oceanelor.
Identificat oficial în urmă cu un secol, este considerat cel mai mare nevertebrat cunoscut, depășind chiar și Calmarul Gigant (Architeuthis Dux). La maturitate, acesta poate ajunge la o lungime de 14 metri și o greutate de până la 500 de kilograme.
Ochii săi uriași, de aceeași dimensiune cu o minge de fotbal, îi oferă capacitatea de a observa în întunericul oceanic profund.
Chiar și așa, acest animal este aproape invizibil pentru oameni, având în vedere că știința deține doar câteva exemplare integrale, de obicei recuperate moarte sau în părți, și majoritatea informațiilor provin din fragmente descoperite în stomacul cașaloților.
Kat Bolstad, specialist în calmari la Universitatea de Tehnologie din Auckland, a menționat cât de fascinante sunt primele imagini ale unui tânăr colos în mediul său natural, ignorând aparent existența umană.
Acest eveniment coincidă în mod remarcabil cu centenarul descoperirii speciei, în 1925, când pentru prima dată brațele sale au fost găsite în interiorul unui cașalot.
Colosalii Calmar trăiesc la adâncimi variabile în funcție de vârstă: cei tineri evoluează la aproximativ 500 de metri, adolescenții între 500 și 2.000 de metri, iar adulții se găsesc la adâncimi și mai mari, aproape inaccesibile pentru instrumentele actuale de cercetare.
O altă expediție a carnet nava Falkor a reușit să surprindă, câteva săptămâni mai devreme, în ianuarie, primele imagini cu un Calmar de sticlă de gheață (Galiteuthis glacialis) în habitatul său natural.
Aceste două momente notabile, capturate într-un interval de timp atât de scurt, subliniază faptul că abisul oceanic încă deține multe mistere nedescoperite care așteaptă să fie explorate.
