Cu câteva luni în urmă, o echipă de cercetători americani a făcut o descoperire remarcabilă: un acvifer gigantic, ascuns adânc sub pământ, care, conform estimărilor inițiale, ar putea conține zeci de kilometri cubi de apă.
Această rezervă impresionantă se află în statul Oregon, mai precis în mărețul lanț muntos Cascades. Deocamdată, oamenii de știință se concentrează pe înțelegerea complexității acestei pungi de apă subterane, orice exploatare fiind exclusă în prezent.
Pentru a ne face o idee despre proporțiile sale, Lacul Geneva (Léman), situat în Elveția, este considerat cea mai mare rezervă de apă de suprafață din Europa de Vest, cu un volum de 89 de miliarde de metri cubi.
Ei bine, cercetătorii de la Universitatea din Oregon (Statele Unite) afirmă că au descoperit un acvifer care adăpostește o pânză freatică cu un volum similar, estimat la 81 de miliarde de metri cubi.
Studiul detaliat referitor la acest acvifer, publicat în revista PNAS la 2 decembrie 2024, descrie, așadar, o rezervă de apă pur și simplu gigantică.
Aceasta este localizată în lanțul muntos Cascades, în statul Oregon, deși aceste piscuri impunătoare se extind dincolo de granița cu Canada, în Columbia Britanică.
Leif Karlstrom, de la departamentul de științe ale Pământului de la Universitatea din Oregon, descrie această descoperire cu cuvinte puternice: „Este un lac de proporții continentale, stocat în rocile din vârful munților, asemeni unui castel de apă gigantic.
Faptul că există acvifere vulcanice similare la nord de Defileul Columbia și lângă Muntele Shasta face probabil ca lanțul Cascades să fie cel mai mare acvifer de acest gen din lume.”
Nu trebuie să uităm că lanțul muntos Cascades este rezultatul unor procese vulcanice foarte vechi, procese care continuă să modeleze peisajul.
Doi dintre cei mai înalți și cunoscuți munți ai săi sunt Muntele Rainier (4.392 m) și Muntele Saint Helens (2.549 m), a cărui erupție teribilă din 1980 încă bântuie amintirile.
Acest acvifer natural, dificil de accesat, ar putea, teoretic, revoluționa gestionarea resurselor de apă în această parte a Americii de Nord, oferind o sursă potențială imensă.
Cu toate acestea, prudența este esențială, deoarece forarea în vulcani încă activi poate implica o serie de riscuri considerabile.
De exemplu, dacă în timpul unei eventuale exploatări, apa ar intra în contact cu magma, reacția ar putea fi una explozivă, având potențialul de a altera dramatic peisajul geologic al zonei. Deocamdată, oamenii de știință își iau tot timpul necesar pentru a înțelege pe deplin această descoperire.
Cercetătorii încearcă, de pildă, să determine dacă acest „lac” subteran ar putea fi vreodată amenințat, mai ales în cazul unor ierni succesive lipsite de precipitații. Prin urmare, suntem încă foarte departe de orice formă de exploatare, iar studiul și observarea rămân prioritățile actuale.
