Un studiu olandez recent a examinat impactul potențial al turbinelor eoliene offshore asupra faunei acvatice. Cercetătorii de la Universitatea din Wageningen, Olanda, au analizat 436 de probe de apă prelevate din jurul a patru ferme eoliene offshore situate în Marea Nordului.
Metoda utilizată, bazată pe detectarea ADN-ului ambiental (eDNA), este non-invazivă și permite identificarea speciilor fără a necesita capturarea sau marcarea animalelor, evitând astfel manipularea exemplarelor potențial vulnerabile.
Prin această tehnică, au fost identificate cinci specii de rechini și raze. Analiza datelor a condus la mai multe observații.
Pe de o parte, interzicerea pescuitului cu traul de fund în zonele parcurilor eoliene din Olanda contribuie la reducerea perturbării fundului mării, fapt ce poate favoriza refacerea anumitor specii sensibile.
Structurile turbinelor oferă, de asemenea, suporturi pentru ancorare și noi habitate, contribuind la reconstrucția ecosistemelor marine. Acest aspect sugerează un rol pozitiv al parcurilor eoliene ca potențiale refugii pentru fauna marină.
Cu toate acestea, studiul a evidențiat și limitări și provocări. Rata de detectare a ADN-ului a fost relativ scăzută, fiind prezentă în doar 8% din probe. Acest procent redus poate fi explicat prin populația redusă a speciilor vizate în Marea Nordului.
Mai mult, prezența unei urme genetice nu dovedește în mod necesar că rechinii și razele se stabilesc permanent în aceste zone pentru a vâna, a se reproduce sau a locui pe termen lung; posibilitatea ca aceste specii doar să tranziteze zonele respective nu poate fi exclusă.
O constrângere majoră identificată este zgomotul subacvatic. Zgomotul generat de densitatea traficului maritim, de navele de întreținere și, în special, de câmpurile electromagnetice emise de cablurile electrice, se poate dovedi a fi problematic.
Acest zgomot are potențialul de a afecta percepția electrosenzorială a rechinilor și a razelor, o abilitate fundamentală pentru orientarea, comunicarea și localizarea prăzii lor. Prin urmare, această perturbare ar putea împiedica stabilirea permanentă a acestor animale în parcurile eoliene.
În concluzie, deși situația nu este considerată catastrofală pentru fauna acvatică, studiul subliniază că perturbările cauzate de parcurile eoliene offshore sunt un fenomen real.
Chiar dacă aceste instalații contribuie la producția de energie curată și la reducerea emisiilor de CO2, impactul asupra faunei acvatice trebuie luat în considerare.
Se recomandă ca orice nou proiect eolian marin să fie precedat de un studiu de teren aprofundat, pentru o mai bună înțelegere a vieții marine din zonele de implantare propuse.
