Ochii albaștri au aprins imaginația oamenilor din cele mai vechi timpuri. Adânci, luminoși, aproape ireal de transparenți, au fost cândva semn al unei descendențe divine sau al unor puteri greu de explicat.
Astăzi știm că farmecul lor nu vine din magie, ci dintr-un joc remarcabil între lumină, structură microscopică și gene. Iar povestea merge și mai departe: toate persoanele cu ochii albaștri de pe planetă ar împărtăși același strămoș, apărut în urmă cu aproximativ 40.000–50.000 de ani.
Primul adevăr care răstoarnă intuițiile: în iris nu există pigment albastru. Singurul pigment care colorează ochii este melanina, de culoare brună. Ceea ce vedem ca albastru este, de fapt, rezultatul felului în care lumina se împrăștie și se reflectă în țesuturile microscopice ale irisului.
Mecanismul seamănă cu cel care face cerul să pară albastru la miezul zilei. Gândiți-vă la lumina soarelui ca la un buchet de culori: roșu, portocaliu, galben, verde, albastru. Când aceste raze trec prin atmosfera Terrei, ele întâlnesc gaze și particule minuscule care le deviază.
Culorile cu lungimi de undă scurte, precum albastrul, sunt „împinse” mai ușor în toate direcțiile, în timp ce roșul, cu lungime de undă mai mare, își urmează mai departe drumul. De aici și cerul albastru. În ochi, ceva similar se întâmplă la scară microscopică.
Structura irisului difuzează preferențial lungimile de undă scurte. Dacă în iris există mai puțină melanină, lumina pătrunde mai adânc și albastrul este împrăștiat mai puternic înapoi către privitor. De aceea ochii pot părea albaștri, fără ca în spatele lor să existe vreun pigment albastru.
Povestea genetică adaugă o piesă crucială acestui puzzle. În 2008, cercetătorii au identificat o mutație specifică în genele care reglează producția de melanină, în special în gena OCA2.
Această modificare, apărută cu 40.000–50.000 de ani în urmă, a acționat ca un fel de „întrerupător” genetic: a redus cantitatea de melanină din iris, creând condițiile pentru apariția nuanței albastre prin efectele de împrăștiere a luminii.
Cum știm că toate persoanele cu ochi albaștri ar proveni din același strămoș? Pentru că aceleași persoane poartă exact același „întrerupător” genetic în același loc din ADN. Această semnătură comună indică o origine unică a trăsăturii.
Spre comparație, în cazul părului roșcat, există cel puțin opt mutații diferite care pot duce la aceeași culoare a părului. În schimb, pentru ochii albaștri, urma genetică arată către un singur eveniment. Acea mutație nu pare să fi adus vreun avantaj evident.
A fost, mai curând, un accident al evoluției care s-a răspândit în populații de-a lungul timpului. De aici concluzia cercetătorilor: toți oamenii cu ochii albaștri din lume împart un strămoș comun vechi de zeci de mii de ani și, într-un fel, sunt cu toții înrudiți.
