Testele ADN permit explorarea originilor, identificarea rudelor necunoscute și confirmarea legăturilor familiale. ADN-ul, acidul dezoxiribonucleic, conține informația genetică transmisă de părinți.
Codul genetic, format din gene compuse din nucleotide, este 99,9% identic între oameni, iar diferențele din restul de 0,1% permit stabilirea legăturilor de rudenie. Moștenim jumătate din ADN de la fiecare părinte, iar segmentele identice de ADN indică apropierea genetică.
Un test ADN implică o probă de salivă analizată în laborator cu un microarray, instrument ce identifică variațiile genetice. Aceste variații, numite polimorfisme cu un singur nucleotide (SNP), sunt moștenite și permit identificarea trăsăturilor și originilor geografice.
Comparând ADN-ul a doi indivizi sau cu o bază de date, se identifică segmente identice, iar lungimea și numărul lor estimează probabilitatea unei relații. Rezultatele testelor ADN prezintă procentul de ADN comun și o estimare a relației.
Părintele și copilul au 50% ADN comun, bunicul și nepotul 25%, unchiul/mătușa și nepotul/nepoata 25%, verii primari 12,5%, iar verii de gradul doi 3,13%. Pentru relații îndepărtate, precizia scade din cauza segmentelor mici de ADN comun.
Bazele de date genetice ajută la identificarea rudelor, comparând ADN-ul unei persoane cu milioane de altele. Pe lângă stabilirea legăturilor familiale, testele ADN oferă informații despre originile geografice și etnice, identificând zone cu variații genetice specifice.
Acuratețea testelor crește odată cu dezvoltarea bazelor de date și descoperirea de noi markeri genetici. Testele ADN ridică și probleme etice legate de descoperirea unor relații neașteptate și protejarea informațiilor genetice sensibile.
